marți, 19 iulie 2016

Cum sa primim insultele

Să te străduieşti cu orice chip să păstrezi pacea sufletească şi să nu te tulburi de insultele celorlalţi. Vei reuşi asta dacă te înfrânezi de la mânie, prin orice mijloc, şi-ţi păstrezi mintea şi inima cu trezvie de zvâcnirile necuviincioase.
Să primim insultele celorlalţi fără să ne tulburăm, ca şi când nu ne-ar fi adresate nouă. O astfel de purtare ne poate aduce în suflet pacea şi-l poate face pe acesta sălaş al lui Dumnezeu. (Un serafim printre oameni - Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 326)
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/sa-primim-insultele-celorlalti-fara-sa-ne-tulburam

joi, 2 aprilie 2015

Apa din inima noastra

Din randul 2 de la Facere citire: "Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor."

Am inchis usa de la camera, am stins lumina, m-am asezat in genunchi, cum faceam in copilarie la marginea patului si am inceput sa plang:

"Doamne, sunt 80 la suta apa. Apa imputita! Curata Tu apa murdara din mime si Poarta-Ti Duhul Tau din nou peste mine, cum Ti-L purtai cand eram prunc proaspat botezat, miruns si impartasit cu Hristos! Iarta-ma Doamne, ca eu, am murdarit ce ai creat Tu! Iarta-ma Doamne ca am murdarit multe ape prin care m-am scaldat! Iarta-ma ca am risipit multa apa!"

Si dupa o vreme, o voce de gand, mi-a spus in constiinta: "Scoala-te, spala-te, du-te la biserica, recunoaste ca ai murdarit apa din tine  si din lume, tine post,  roaga-te, nu dormi la Sfantul Maslu si la Sfanta Liturghie. Si cere binecuvantare sa te impartasesti cat mai des cu Hristos!"

Mi-am ascultat vocea din gand. Aceeasi voce, care in copilarie, mi-a soptit intr-o noapte sa gandesc frumos, pentru ca Mama aude tot ce gandesc. Aceeasi voce, care atunci cand a murit mama, mi-a spus sa fiu cuminte, sa nu il supar pe Tata. Din pacate sau poate pentru ca am auzit ca doar nebunii aud voci, mi-am neglijat mult timp vocea constiintei. Aceeasi voce, care cand a murit tata, mi-a spus ca totul va fi bine. Iar m-am speriat de ea si am inchis-o intr-un sertar, astupand-o mereu cu mult zgomot.
Am fost student la Hidrotehnica si cred ca   dragostea de apa, mi-a salvat viata.

In urma cu douazeci si cinci de ani, cand am vazut murdariile care pluteau in decantoarele de apa de la o statie de epurare, m-am imbolnavit de sila. Am suferit foarte mult din aceasta cauza; am fost la un pas de a-mi pierde mintea si viata.

Astazi, dupa multe spovedanii, dupa dese Sfinte Liturghii si impartasiri cu Hristos,  Cuvant, Trup si Sange, am vazut foarte limpede, ca prin apa curata de izvor. Toate murdariile din apa, urma sa le curete tot apa. Daca eu atunci, aveam mintea, sufletul, inima curate, nimic din apa de la statia de epurare, nu imi producea sila.

Am patit si eu, precum Adam si Eva, cand s-au rusinat ca sunt goi, la capitolul 3, de la Facere citire:
9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10. Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".
11. Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"
Cu multi ani in urma, un gand urat, parsiv si nesimtit, imi sugera subtil sa spal putina si sa plec din lumea asta imputita.

Am inchis usa de la camera, am stins lumina, m-am asezat in genunchi, cum faceam in copilarie la marginea patului si am inceput sa plang:

"Doamne, sunt 80 la suta apa. Apa imputita! Curata Tu apa murdara din mime si Poarta-Ti Duhul Tau din nou peste mine, cum Ti-L purtai cand eram prunc proaspat botezat, miruns si impartasit cu Hristos! Iarta-ma Doamne, ca eu, am murdarit ce ai creat Tu! Iarta-ma Doamne ca am murdarit multe ape prin care m-am scaldat! Iarta-ma ca am risipit multa apa!"

Va multumesc, doamnelor si domnilor profesori de la scoala, liceu si facultati tehnice, medicale si teologice. 

Si ma iertati ca am lipsit uneori de la ore.  Simteam uneori ca mor de sila, pentru ca inca de copil, de la orele de bazin plin cu microbi din curtea scolii de sport, am inceput sa ma scarbesc de apa.

Si cum ma apuca sila, nu mai puteam participa la ore. Pana in ziua in care am rebaut primul paharel cu apa curata, limpede, sfintita, vie. Aghiazma mica. Si dupa ea, asa pe stomacul gol, bucatica de paine sfintita, mi s-a parut cea mai buna mancare. Si dupa o vreme, dupa Sfanta Impartasanie, am simtit o mica falfaiala in inima. Am recunoscut imediat, semnalele iubirii, pentru ca desi de multe ori scarbit de apa, am ramas, spre binecuvantarea mea, un om indragostit de frumos. 

In toti acesti ani am citit despre inima. Tot ce mi-a placut si mi-a fost de folos la apa inimii, am strans aici, intr-un fel pentru a fi iertat pentru apa risipita.

Daca va este de folos, gustati si vedeti cat de bine este sa fie inima fericita!

Si pretuiti apa, pentru ca la statiile de epurare, cineva munceste pentru noi. Iar, sus, la izvoare, uneori, caprele negre, am aflat ca ingenuncheaza in fata izvorului si in fata florilor de colt, acolo, sus, unde de multe ori nu ajung decat vulturii si cei foarte insetati de aer curat si de o gura de apa sfanta.

joi, 27 noiembrie 2014

Rugaciune pentru parintele duhovnic

Nu am reusi sa facem curat in inima si in minte fara ajutorul dat de Dumnezeu prin parintele duhovnic.
 
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânatul şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul Tău duhovnicul meu (N) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa precum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc. Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare, ca să pun început bun de pocăinţă, eu oaia rătăcita. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi de toată întinăciunea trupească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga-răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care pogoară de la Tine, Împăratul Luminilor. Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Amin (metanie).
   
Împărate Ceresc Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (N) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-te asupra lui, odihneşte-te în el pururi şi ravarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin. (metanie)    
Maica Domnului, acoperă cu atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu, (N) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţeşte-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin (metanie).
   
Cuvioase Părinte Siluane roăga-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (N) pentru rugăciunile tale. (metanie).
   
Cuvioase Arsenie cel Mare roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (N) pentru rugăciunile tale. (metanie).
   
Cele nouă puteri cereşti, Sfinţi români, Mucenici şi Muceniţe, Cuvioşi şi Cuvioase, rugaţi-vă Domnului să mântuiască şi să miluiască pe duhovnicul meu (N) pentru rugăciunile voastre (metanie). Amin.
http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-trebuinta&rID=00018-RUGACIUNE_PENTRU_DUHOVNIC

miercuri, 19 noiembrie 2014

Harul, hrana inimii

Când ţi-ai mulţumit conştiinţa şi eşti în pace cu toţi, posteşti cu plăcere şi n-ai nici o supărare. Mulţumirea sufletească te întăreşte ca să fii sănătos şi cu o bucăţică de pâine şi apă, şi în acelaşi timp, să fii uşor la minte şi la trup. Îi vei întrece şi pe cei ce stau numai cu cârnaţi şi cu carne dinainte. Pentru că nu se întăreşte inima omului cu mâncare, ci cu harul.
Ce spune Apostolul? „Bine este a se întări inimile voastre cu darul, iar nu cu mâncărurile” (Evrei 13, 9). Tăria cea din mâncăruri e pătimaşă şi plină de toată spurcăciunea, iar tăria cea din duh îi aduce omului sănătate, linişte şi fericirea veşnică şi vremelnică.

marți, 21 octombrie 2014

Vreau sa fiu sănătos!

Sunt multe mame și mulți tați bolnavi în întreagă lume. Și copii sănătoși sau bolnavi care așteaptă să se vindece părinții lor. Și peste noi toți, sănătoși sau bolnavi, este Dumnezeu. Dânsului să ne rugăm, eliberându-ne pentru câteva clipe inima de patimi. Și inima se eliberează de patimi prin Taina Sfintei Spovedanii. Și inima se reumple de iubire la Sfânta Liturghie și la orice Sfântă Slujbă la care rostim Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru:

"Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Impărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui si a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!"

Vreau să fiu sănătos! La minte, la suflet şi la trup!! Doamne, ajută!

luni, 1 septembrie 2014

Rugaciune la inceput de An Bisericesc

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin”.
http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/1-septembrie-inceputul-anului-bisericesc-o-noua-inventie-bisericii

miercuri, 20 august 2014

Viata dupa moarte

Rugăciunea pentru cei adormiţi înclină sufletele celor vii la ascultare de porunca lui Hristos, care cere omului să fie pregătit în tot ceasul de moarte. Pentru cel ce se pregăteşte de moarte neîn­cetat, moartea nu are nimic grozav, ci ea i se înfăţi­şează ca o trecere la odihna cea făgăduită celor ce lucrează pentru Domnul. Moartea în credinţa lui Hristos este plină de bucurie precum şi de nădejdea fericită de a-i întâlni pe cei ce sunt scumpi inimii noastre şi pentru mântuirea cărora am făcut tot ce era în puterea noastră.
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/moartea-trecere-la-odihna-cea-fagaduita

marți, 12 august 2014

Când ai greutăți, ancorează-te în Dumnezeu

Ştii tu oare, creştine, ce fac marinarii în timpul unei furtuni cumplite? Nemaiavând nădejde de scăpare, ei aruncă ancora în adâncul mării şi o înţepenesc în pământ, pentru ca în acest chip să poată salva corabia şi pe ei dimpreună cu ea; şi astfel scapă de la înec.
Urmând întocmai pilda acelor corăbieri, aşa li se cuvine să facă şi creştinilor care umblă pe marea lumii acesteia, fiind purtaţi de corabia Sfintei Biserici. Atunci când satana ridică asupra lor furtuna ispitelor, nevoilor şi nenorocirilor, ei trebuie să lepede toată nădejdea omenească şi să alerge la Dumnezeu, întărindu-şi în dragostea Lui inimile zdruncinate şi răvăşite.
Oare nu de la iubirea lui Dumnezeu vrea să-i îndepărteze pe ei vrăjmaşul şi să-i înece în adâncul păcatelor şi al fărădelegilor? Întru dragostea Domnului li se cuvine să-şi întărească atunci corăbioara inimii lor.
 
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/cand-ai-greutati-ancoreaza-te-dumnezeu

luni, 30 iunie 2014

Inima si jignirile

Voi să nu jigniţi pe nimeni. Când sunteţi jigniţi, smeriţi-vă şi răbdaţi în linişte. Gândiţi-vă că cel ce vă jigneşte are dreptate, fiindcă în multe privinţe suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, am făcut multe lucruri rele, pentru care am şi meritat pedeapsă. Chiar dacă jignirea nu este pe potriva păcatelor pe care le-am săvârşit, plecaţi-vă capul şi ziceţi: „Dumnezeule! Păcătos sunt şi vrednic de toate jignirile”. Şi se va linişti inima voastră, şi se va linişti şi cel ce vă jigneşte. 
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/cand-sunteti-jigniti-smeriti-va-rabdati-liniste

duminică, 29 iunie 2014

Inima sotiei

Te rog, fă Iisuse din inima mea,
O vastă grădină cu floare în ea. 
Cu roadă bogată și iarbă din plin, 
Odihnă să-Ți fie și Vesel Potir.

Și Domnul să vie să șadă în ea,
Măicuța Cea Bună, mereu sfat să-mi dea.
Și Sfinții  să vina, pe rând, zi de zi,
Să-ncarce hambarul cu mii bucurii.

Familie, prieteni, bătrâni și copii,
Cu Maica și Domnul mereu noi vom fi.
Și-n ziua când Domnul să plece Acasă va vrea, 
Să nu stea pe gânduri, cu El să ne ia. 

Te rog, fă Iisuse din inima mea,
Un loc cu Iubire, să stăm Toți în Ea.

Soția
http://salataprieteniei.blogspot.ro/2013/09/inima-sotiei.html

vineri, 23 mai 2014

Cartea din inima Mioarei

"Apa fierbinte imi curge pe trup si parca nu are nici un efect asupra inimii mele de gheata. sunt atat de trista si de inghetata (...) pana cand, deodata, realizez grozavia situatiei, realizez si vad iadul inimii mele (...) realizez ca degeaba, absolut degeaba as fi trait langa copilasii mei, daca n-as fi trait in primul rand pentru si in Dumnezeu." (Mioara Grigorea, Cancerul, dragostea mea)
 

vineri, 2 mai 2014

Inima niciodată nu îmbătrâneşte

- Gheronda, Avva Pamvo spune: „Dacă ai inimă, poţi să te mântuieşti”. Ce înţelege prin „a avea inimă”?
- Poate înţelege multe. Mai întâi, „a avea inimă” este egal cu „a iubi pe Dumnezeu”. În al doilea rând, „a avea inimă” este egal cu „a avea sensibilitate”. În al treilea rând, „a avea inimă” este egal cu „a avea bunătate”. În al patrulea rând, „a avea inimă” este egal cu „a avea îngăduinţă”. În al cincilea rând, „a avea inimă” este egal cu „a avea vitejie”. Când spunem „inimă”, nu înţelegem o bucată de carne, ci râvnă pentru jertfă, dragoste nobilă. Mare lucru este puterea inimii! Inima este ca o baterie care se încarcă continuu. Nu oboseşte, nici nu îmbătrâneşte; puterea ei nu se istoveşte niciodată. (Cuviosul Paisie Aghioritul – Patimi şi virtuţi, vol.V, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, p.216)

marți, 18 martie 2014

Postim ca să scoatem grăsimile şi piatra din inima noastră

De post are nevoie atât sufletul, cât şi trupul. Hristos şi-a supus trupul la post. Canoanele spun că preotul care nu posteşte să se caterisească, să se oprească de la slujire, iar credincioşii să se afurisească. Postim ca să scoatem grăsimile şi piatra din inima noastră. Nu mai mâncăm grăsimile animalelor, ci hrana care ne subţiază trupul şi sufletul, hrana care ne ajută să le stăpânim mai uşor. Fără post şi rugăciune nu poţi să scoţi din tine dracii. Nu din alţii, ci din tine. Să scoţi toate apucăturile, închipuirile, toată imaginaţia păcătoasă. Îmi cultiv simţurile. Ţin post şi cu ochii, mă uit la televizor, dar la o emisiune frumoasă, o emisiune culturală. Nu televizorul sau internetul sunt vinovate, ci eu că nu ştiu cum să le folosesc.( Pr. dr. Atanasie-Tănăsache Costea, parohul Bisericii "Sfântul Ilie"- Grant din Bucureşti.
http://ziarullumina.ro/interviu/postim-ca-sa-iesim-din-timp

marți, 11 martie 2014

Păzeşte-ţi inima!

  „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.” /Pilde 4:23/


1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”

2. Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.
 
3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.
 
4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.
 
5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mică decât inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a rânduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu în inima lui!
 
6. Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o singură privire, un singur gând poate molipsi şi strica sufletul.

7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, când îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.

8. Când şarpele muşcă mâna, mâna se leagă cu un garou, ca sângele otrăvit din mână să nu se ducă în inimă şi să strice izvorul sângelui. Când auzi un cuvânt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvântului să nu coboare până la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!

9. Când vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard înalt până la ceruri, ca inima ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicând: Fiule, dă-mi inima ta!

10. Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului este în mâna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra patimilor atunci eşti un împărat adevărat. Atunci inima ta este în mâna lui Dumnezeu. Iar această mână conduce fără greşală inima ta şi o îndreaptă spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.

11. Dacă în cea dintâi săptămână a Postului Mare ţi-ai  întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărât cu tărie să i-o dai Lui, atunci în a doua săptămână învaţă să îţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.
 
12. Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pământească în lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. De aceea, în această a doua săptămână a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
 
Din cartea Inima în Marele Post - Sfântul Nicolae Velimirovici, episcopul Ohridei şi Jicei, Editura Predania Se poate descarca in intregime: http://www.predania.ro/editura_velimirovici/inima-in-marele-post.html 

joi, 6 martie 2014

In memoria Sofiei

http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/

La scurt timp dupa ce a intrat in aceasta lume, Sofia a plecat la cele vesnice dar  a ramas si in inimle celor care am aflat despre ea, indemnandu-ne sa fim alaturi de cei care au nevoie de ajutor. Cei care aud cel mai bine rugamintea Sofiei, sunt parintii ei, Alexandru si Nicoleta, fondatorii Asociatiei Sfantul Nicolae si Sfantul Efrem cel Nou, despre care puteti afla mai multe  deschizand site-ul Asociatiei.

http://www.inmemoriasofiei.blogspot.ro/

vineri, 25 octombrie 2013

Apostolul zilei

Fraţilor, faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să vorbesc despre Evanghelie, fără sfială, precum trebuie să vorbesc. Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe toate; l-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele despre noi şi să mângâie inimile voastre. Pace fraţilor şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăţie.( Ap. Efeseni 6, 18-24)

http://www.doxologia.ro/apostol/ap-efeseni-6-18-24

marți, 22 octombrie 2013

Iertarea sa porneasca din inima

Iertarea celorlalţi să nu fie doar de suprafaţă, doar vorbe în vânt, ci să iasă cu convingere, din adâncul inimii. Doar aşa vom porni la drum pe deplin echipaţi cu toate cele necesare, hotărâţi să avem o viaţă su­perioară, în sfinţenie.(Arhim. Eusebiu Giannakakis, În mijlocul durerii, la căpătâiul celor suferinzi)

vineri, 4 octombrie 2013

Unei femei pe care o chinuie o tristețe apăsătoare

Scrii că te chinuie o tristețe apăsătoare de neînvins și inexplicabilă. Trupește ești sănătoasă, casa ți-e plină dar inima îți e pustie. De fapt, inima ți-este plină de întristare întunecată. Te duci, din obligație, la distracțiii și spectacole, dar asta îți mărește și mai mult întristarea. Păzește-te bine, aceasta este o boală primejdioasă a sufletului. Ea poate să omoare sufletul cu totul. Biserica privește o asemenea întristare ca pe un păcat de moarte – fiindcă, potrivit spuselor apostolului, sunt două feluri de întristare: o întristare după Dumnezeu, care aduce pocăință spre mântuire și întristarea acestei lumi, care aduce moarte. La tine este – e limpede – al doilea fel de întristare. Întristarea după Dumnezeu vine asupra omului când acesta își aduce aminte de păcatele sale, și se căiește, și strigă către Dumnezeu. Sau când cineva se întristează pentru păcatele altor oameni. Sau când cineva are râvnă pentru credința lui Dumnezeu, și vede cu întristare cum oamenii cad de la credință. Dumnezeu întoarce acestă întristare în bucurie. Așa cum îi descrie Pavel pe apostoli și pe toate adevăratele slugi ale lui Hristos, spunând că sunt ca niște întristați, dar care deopotrivă se veselesc. Se veselesc, fiindcă simt puterea și apropierea lui Dumnezeu. Și primesc mângâiere de la Dumnezeu. Așa grăiește și Psalmistul: adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit. Întristarea sfinților seamănă cu niște nori prin care strălucește soarele mângâierii – iar întristarea ta seamănă cu o eclipsă de soare. Trebuie să fi avut multe ticăloșii și păcate mai mărunte, pe care le-ai privit ca fiind lipsite de însemnătate, și nu le-ai mărturisit și pocăit. Ca un păienjeniș vechi, ele s-au îndesit în jurul sufletului tău, și s-au făcut ca un cuib pentru marea întristare pe care puterea cea rea drăcească o întreține cu răutăcioasă bucurie în tine.
Drept aceea, cecetează-ți întreaga viață., fă-ți un examen necruțător, și mărturisește totul la spovedanie. 
Prin spovedanie vei curăți și aerisi casa sufletului tău. Și va intra în tine aerul proaspăt și sănătos de la Duhul lui Dumnezeu. După aceea, începe să faci cu vitejie tot ce este bine. 
Începe, să zicem, cu milostenia în numele lui Hristos. Adu-ți aminte: în numele lui Hristos. Hristos va vedea și va simți asta, și degrabă îți va dărui bucurie. Îți va dărui bucurie negrăită, bucurie pe care numai El o dă și pe care nici o mâhnire ori chin ori putere drăcească nu o poate întuneca.
Citește Psaltirea. Aceasta este cartea pentru sufletele întristate, cartea mângâierii.
Domnul să te bucure în curând! (”Sf. Nicolae Velimirovici)

http://www.familiaortodoxa.ro/2013/10/03/unei-femei-pe-care-o-chinuie-o-tristete-apasatoare/

joi, 3 octombrie 2013

Trebuie să iertăm totul din inimă

Gândurile noastre ne înrâuresc nu numai pe noi, ci şi tot ceea ce ne înconjoară. Trebuie să răspândim gânduri bune. Domnul ne porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri, nu pentru ei, ci pentru noi înşine. Trebuie să iertăm totul din inimă. Când se iartă toate din inimă, totul este iertat. Dacă suntem părtaşi la pace, atunci pacea naşte bucurie şi mângâiere în toţi cei din jurul nostru. Toţi simt gândurile noastre paşnice şi liniştite.

Când stăpânul casei este împovărat de griji privind familia, nimeni nu are pace, nici linişte din pricina gândurilor lui, nici măcar copiii mici care cresc. De aceea cârmuitorii căminului trebuie să se încredinţeze Domnului, să I se roage şi să priceapă că Domnul este Atotputernic, că El ne aduce mângâiere. Trebuie să iertăm din inimă totul. Pacea lăuntrică nu poate fi păstrată atâta vreme cât conştiinţa noastră este mustrată de ceva. Trebuie să împăcăm conştiinţa. Trebuie să îi iertăm pe toţi din inimă. Fiindcă fără aceasta nu există pace lăuntrică, Domnul va da harul, puterea dumnezeiască ce lucrează pretutindenea, mai cu seamă în sufletele care-L caută pe El, Izvorul vieţii. Pacea lui Dumnezeu se răspândeşte pretutindenea. În Vechiul Legământ este scris: „Dă-mi, fiule, inima ta." / Pilde 23:25/ Domnul este singura mângâiere a îngerilor, a sfinţilor şi a tuturor celor care îl caută. El singur este Nesfârşit.

Trebuie să fim paşnici. Este mai bine să înduri vătămare, decât să aduci. Dacă vom răbda ocara, Domnul ne va da putere şi pace. Dacă nu vom răbda ocara, conştiinţa nu ne va da pace. Conştiinţa este judecata dumnezeiască. (Stareţul Tadei, Cum îţi sânt gândurile aşa îţi este şi viaţa,)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/toti-simt-gandurile-noastre

Controlul minții

Fiecare gând intră în inimă prin imaginaţia produsă de anumite simţuri. Când nu ne vom controla cugetarea, atunci se împrăştie în fantasme necuviincioase şi rugăciunea este neglijată. Fără de ea nimic nu putem face noi singuri. Când prin mânie (turbare) viclenii draci înmulţesc înlăuntrul nostru gândurile viclene, atunci prin silă şi stăruinţă vom ţine dumnezeiasca invocare, care îi desfiinţează pe aceştia.
Aceasta este îndatorirea pe care au accentuat-o Părinţii noştri cei purtători de Dumnezeu: „Numele lui Iisus să se lipească de respiraţia ta, şi atunci vei cunoaşte folosul liniştirii (isihiei)” şi „cu numele lui Iisus războieşte-i pe vrăjmaşi”.
Trebuie să ne ostenim ca să ne păzim comorile. Iar aceasta este paza minţii, necurmata chemare a numelui lui Iisus Hristos, desăvârşita lipsă de griji a inimii, întru care şi cugetarea în aceeaşi cinste este ţinută. În această lucrare ostenitoare este cu putinţă să ne doară puţin inima, însă nu va întârzia mângâierea harului.
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/controlul-mintii

joi, 12 septembrie 2013

La multi ani, Maicuta Domnului, cu multe inimi vindecate!

Cu cativa ani in urma, am promis Maicii Domnului un buchet de flori. Niciodata nu am gasit buchetul potrivit. Sper sa nu se supere pe mine si sa primeasca cu bucurie in locul florilor, un buchet de cuvinte, cules pe parcursul a trei ani, din bogatia duhovniceasca a celor ce O iubesc din toata inima.  

Cu doar doua zile in urma, mi-am promis ca nu o voi uita niciodata pe Sofia, care desi a stat foarte putin in aceasta lume, a stat suficient cat sa schimbe ceva in inimile noastre.

Pierderea unei fiinte dragi este o mare durere si numai parinte care tocmai si-a pierdut pruncul, sa nu fii! Credinta ca un prunc, pentru rugaciunile Maicutei Domnului si ale parintilor, ajunge direct in sanul lui Avraam, este cea care imi da nadejdea ca inima lui Alexandru si a Nicoletei se va vindeca, lasand loc doar dragostei.

Cu drag, fiind la sfarsitul praznicului Nasterii Maicii Domnului, va invit sa primiti inimile din buchet si sa le pastrati in inimile voastre, pentru vesnica pomenire a Sofiei, o fetita cu o inimioara mica, mica de tot,  care mi-a bucurat tare mult inima, asa cum numai copiii au harul sa o faca, indiferent de lumea unde se afla ei! 

Sofia, Victorita, Anisoara, Cosmin Daniel, Marina Denisa, Andrei Ioan, Nicolae, Marian Teofan, Alexandru, Bogdan Marian, Luis, Andra Ioana, Roberta, Cosmina, Madalina, Emilia, Stefan, Constanta, Nicoleta, Maria, Sandu, Gheorghe, Nicolae, Gabriel, Eugeniu Mihai,  Liviu Paul Mihail, Mioara, Dumitru impreuna cu toti cei adormiti din neamurile noastre, sunt inimi invingatoare, pentru ca nu se mai sperie de moarte, fiind acum vindecate si vesnice.
  
Buchetul de cuvinte se afla aici: http://daruldininimanoastra.blogspot.ro/2013/09/cuprins.html

Sofia din inimile noastre

Sofia se traduce prin intelepciune. Inima si mintea au datoria sa devina intelepte. Mici la inceput, prin jertfa si cu rugaciunile parintilor, inimile si mintile pruncilor cresc frumos, devin intelepte si apoi desavarsite.

Mamele pruncilor, de multe ori, nu au timp sa scrie. Ele plang, se roaga, spala, pregatesc hrana, invata si fac tot ceea ce trebuie pentru ca familia sa mearga pe drumul cel bun. Mamele pruncilor, de multe ori poarta nume de sfinte mucenite si din vietile acestora, mamele pruncilor invata cum sa vietuiasca. La randul lor, sfintele mucenite au invatat, dar de multe ori au invatat, in mod traditional de la mamele, bunicile si strabunicile lor, dintre care , unele dintre ele, au invatat, traind si privind chiar la Maica Domnului, care a primit cu dragoste si intelepciune, atat invatatura dumnezeiasca dar si Pruncul trimis in viata Sa de catre Bunul Dumnezeu.

Langa mamele pruncilor, stau de multe ori surorile sau cumnatele lor. Multe dintre ele, fara prunci nascuti, din cauze doar de Dumnezeu stiute, dar care primesc in inima lor, de multe ori inimile nepotilor si nepoatelor lor. Suferinta lor, plansul lor, rugaciunile lor, fac de multe ori ca in familie sa mai apara cate un prunc transformand, suferinta si plansul sa se transforme in bucurie si rugaciunea in multumire. 

Multumire adusa in primul rand Maicutei Domnului, care ne poarta in inima Sa pe toti cei botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, asteptand sa ne lipim obrazul de obrazul Dansei si sa plangem pana cand vom simti ca raul incepe sa iasa din noi si prin Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatăl, împărtăşiti cu Sfântul Duh, pentru rugaciunile parintilor duhovnici, vom pierde din suflet toate pacatele noastre, spre bucuria viitorilor prunci, 

Pentru ca avem marturie ca "duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" si ca sunt "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu", sa ascultam si sa luam aminte la pruncii care striga in inimile noastre.
Nu mă plângeţi pe mine, că n‑am făcut nimic vrednic de plâns, strigă pruncul cel mort; ci mai degrabă plângeţi‑vă pe voi toţi, rudelor şi prietenilor, cei ce păcătuiţi, ca să nu aveţi parte de osândă la chinuri.
Cu gandul la  parintele Dumitru Staniloae si la sotia dansului, care cu toate ca i-au pierdut pe Dumitru si Mioara, doi copii care aveau varste fragede, nu si-au pierdut credinta, nadejdea si dragostea, cu gandul la toti parintii care fara voia lor si-au pierdut pruncii dar si la cei care ispititi de cel rau, au ajuns sa traisca fara de copii, cu multa recunostinta tuturor parintilor bisericilor si manastirilor pe unde am plans, va indemn cu dragoste frateasca, sa indrazniti si sa nu va sfiiti sa plangeti dar sa nu va plangeti, pentru ca asa cum mi-a spus candva parintele meu duhovnic, va spun si eu voua: "Crestinii nu sunt plangaciosi; ei isi plang pacatele si lupta sa scape de ele"

Iar cand vom termina de plans, sa nu uitam sa multumim parintilor duhovnici ca au purtat si pacatele noastre si sa ne straduim sa nu le mai ingreunam mersul in viitor. Sa ne intoarcem in biserica, locul unde a inceput vindecarea inimilor noastre, cel putin la zilele de sarbatoare si sarutand dreapta parintilor, sa primim si binecuvantarile dansilor, pentru ca lipsite de binecuvantari parintesti, vietile noastre capata gust de blestem.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa apucam sa vedem cum pruncii zilelor noastre, devin parinti intelepti, reinodand in acest fel, firul rupt al traditiei batranesti.

Matusa fiind, am avut mereu timp pentru citit. Timp, sfintit de catre rugaciunile parintilor si bunicilor mei, din cer si de aici de pe pamant.

Drept multumire, am rupt putin din timpul meu si l-am pus in paginile acestui blog. Daca am facut bine sau rau, procedand asa, ramane sa vedem in alt anotimp. Pana atunci, ii rog pe cei pe care pentru un timp i-am indepartat din timpul meu, sa ma ierte si sa inteleaga un lucru: am procedat in felul acesta, tocmai pentru ca imi doresc mult timp impreuna cu ei. Pentru ca impreuna cu ei, viata mea este un timp inflorit.

Bucuria transforma inima in Rai

Astazi, vad ca oamenii nu mai stiu sa se bucure de lucrurile simple ale vietii, noua ne lipseste aceasta educatie a mintii si a inimii, aceasta intelegere ca bucuriile mici nu sunt mici, ca lucrurile care par marunte sunt de fapt mari (Ada Mihaela Calciu, am vazut Raiul)

miercuri, 11 septembrie 2013

Puterea inimii

Oricât de îndoielnic li s-ar părea celor necredincioşi, noi afirmăm că prin intermediul inimii putem percepe anumite cuvinte ca insuflări ale lui Dumnezeu. Iar aceasta nu stă numai în putinţa celor sfinţi. (Sfântul Luca al Crimeei, Puterea inimii)
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/prin-intermediul-inimii

marți, 10 septembrie 2013

Oriunde s-ar afla, o inima de copil iti schimba viata

Ceea ce în chip de negrăit ai născut Înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui, tămăduieşte cumplita rană a sufletului nostru şi durerea inimii potoleşte.
Nimic nu este mai jalnic pentru o maică, nimic mai întristător pentru un tată, decât când îşi petrec pruncii de aici la groapă; căci lăuntrul lor se tulbură şi mare jale au inimile lor pentru prunci, mai ales dacă au ajuns să vorbească bine, căci îşi aduc aminte de cuvintele lor, cu cântarea: Aliluia.

De multe ori, înaintea mormântului, maicile îşi bat pieptul şi îi zic: o fiul meu şi copilul meu cel preadulce, nu auzi ce‑ţi spune maica ta? Iată şi pântecele care te‑a purtat; pentru ce nu vorbeşti cum ne vorbeai, ci taci aşa, fără să vorbeşti cu noi? Aliluia.

Dumnezeule, Dumnezeule, Care m‑ai chemat, fii acum mângâiere casei mele, căci plângere mare s‑a întâmplat lor, pentru că toţi la mine căutau, fiind iubitul lor copil. Ci însuţi, Cel ce Te‑ai născut din pântecele Fecioarei, mângâie cele din lăuntrul maicii mele şi răcoreşte inima tatălui meu, de la care auzi: Aliluia.

Cu ochiul inimii noastre pururea căutând la tine, preanevinovată, care ai rugăciune de mamă către Cel ce S‑a născut din tine, te rugăm, Preacurată, adoarme patimile sufletelor noastre, spre dimineaţa pocăinţei ne deşteaptă, Fecioară, şi cu lumina ta ne luminează.( Molitfelnic, Randuiala inmormantarii pruncilor)
http://molitfelnic.ro/randuiala-inmormantarii-pruncilor/

luni, 9 septembrie 2013

Gura nu poate rosti ceea ce nu are inima

De departe, cea mai mare putere a cuvântului o are Cel ce este Cuvânt, Cel ce este Dumnezeu. Lumea a fost creată doar după ce Dumnezeu a zis. Nimic nu a început până în clipa aceea. "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu", se arată în Evanghelia lui Ioan, capitolul 1, versetele 1 şi 2.

Dumnezeu, deci, a creat lumea şi lucrurile din ea prin rostirea numelor. Şi omul a fost creat cu această putere. Prin simplul fapt că am fost creaţi după chipul şi asemănarea Lui, avem parte şi de cuvinte. De aceea, a rosti cuvinte este o binecuvântare. Şi dacă Cuvântul a avut atâta putere chiar de la începutul Creaţiei, nu ne putem îndoi că are şi astăzi. Numai că noi nu mai ştim, nu mai recunoaştem acest adevăr fundamental şi din această cauză lipsim cuvintele de trup. De valoare. De putere. De sacralitate, lipsindu-ne, pe cale de consecinţă, de speranţa veşniciei şi a mântuirii, deşi prin Cuvânt am ajuns la credinţă şi prin credinţă la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce ne dăruieşte veşnicia şi mântuirea.

Dacă strămoşii noştri ştiau acest lucru, preţuind just valoarea fiecărui cuvânt, chiar şi tăcerea care da valoare cuvintelor, noi l-am uitat. Din acest motiv, cuvintele noastre se compromit, se îmbolnăvesc, pentru că le folosim necorespunzător, incorect, stricându-ne mintea şi inima când le rostim.

La finele acestor… cuvinte, în loc de concluzii, reproducem două citate, tot atâtea motive la care vă rugăm să meditaţi.

Primul, din opera Sfântului Simeon Noul Teolog, care, în "Discursuri teologice şi etice", vorbind despre comportamentul sfinţilor, spunea că ei "se recunosc după decenţa lor şi după mersul lor distins şi după celelalte aspecte ale înfăţişării lor exterioare, dar semnul distinctiv, propriu lor, cu toată exactitatea şi adevărul, este cuvântul care se naşte din ei. Căci gura nu poate rosti ceea ce nu are inima. Şi chiar dacă rosteşte, îndată este dovedit de înseşi cuvintele lui că nu le spune bine".

Al doilea, din cartea "Viaţa mea în Hristos", scrisă de Sfântul Ioan de Kronstadt, un sfânt al Rusiei prebolşevice, în care scrie: "Omul nu moare nicicând la nivelul cuvântului. El rămâne nemuritor prin cuvânt, vorbeşte şi după moarte… Câte cuvinte nemuritoare viază printre oameni, cele pe care le-au lăsat după ei morţii, de multă vreme duşi dintre noi, cuvinte care continuă să trăiască, uneori pe buzele multor oameni! Câtă vitalitate cuprinde cuvântul, fie acesta şi omenesc! Cu atât mai vârtos cuvântul lui Dumnezeu, el trăieşte din veac în veac şi rămâne mereu viu şi lucrător…" (Dumitru Manolache, Cuvintele golite de sacralitate ne otrăvesc sufletul)
http://ziarullumina.ro/societatea-perspectiva-crestina/cuvintele-golite-de-sacralitate-ne-otravesc-sufletul

duminică, 8 septembrie 2013

Doar inima care a suferit foarte mult apreciaza fericirea

Inima omului a fost creata de Domnul ca o imensa bijuterie, destul de mare Incat sa-L cuprinda pe Dumnezeu. De aceea nimic din cele ale lumii nu ne poate multumi… De aceea sufletul omului e Insetat de nemarginire… Dorinta inimii este sa alerge spre Hristos, dupa masura Caruia inima a fost alcatuita.” (Sfantul Nicolae Cabasila, „Despre viata In Hristos
Pornind de la dorinta inimii omului in general, ajungem la o Icoana a Maicii Domnului, cu inima strapunsa de sageti. Din aceasta cauza, unii teologi au presupus ca este o Icoana de influenta catolica, unde este cunoscut cultul „inimii Maicii Domnului”. 

In realitate, Icoana este legata de profetia batranului Simeon, consemnata de Sfantul Evanghelist Luca: „…si prin sufletul tau va trece sabie” – Ev. Luca 2, 35. Profetia se referea la momentul cand Maica Domnului avea sa cunoasca suferinta despartirii de Fiul ei iubit, rastignit inaintea ochilor sai, pe Cruce.
Icoana, mai putin obisnuita, intr-adevar, este cunoscuta sub numele de „Sapte Sageti”, „Profetia lui Simeon” sau „Imblanzirea inimilor Impietrite”, fiind sarbatorita, conform sinaxarelor ruse, la 13 august, 2 februarie si in cursul saptamanii de dupa Duminica Tuturor Sfintilor. In icoana, Maica Domnului este prezentata singura, strapunsa de sageti: patru in partea stanga si trei in cea dreapta. In alte reprezentari, apar trei sageti in dreapta, trei in stanga, si una verticala, dedesuptul acestora. De aceea, anumiti teologi considera ca exista, de fapt, doua icoane diferite: una fiind „Sapte Sageti” si alta „Imblanzirea inimilor impietrite”, dupa modul dispunerii sagetilor, ca unica referinta. Altii, dimpotriva, indiferent de dispunerea acestora, le considera apartinand aceluiasi tip de icoana, cu acelasi numar de sageti (7), care simbolizeaza maxima suferinta.

http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/uncategorized/64-13-august-sarbatoarea-icoanei-sapte-sageti-a-maicii-domnului.html

vineri, 6 septembrie 2013

Inima intre durere si virtute

Cu ce cuvinte te voi putea lăuda, Virtute, cu ce cuvinte îţi voi cânta frumuseţea, cu ce flori îţi voi împodobi harurile sau cu ce cununi îţi voi putea încununa puterea, cu ce peniţă îţi voi putea descrie chipul? Întru tine se află splendoarea şi fericirea sufletului. Întru tine se află sănătatea trupului. Întru tine se află curăţia duhului. Întru tine se află ceea ce este bun şi desăvârşit.
Cunoaşterea de sine este îndatorirea primordială a omului; el este dator, înainte de toate, să se cunoască pe sine. Lipsit de cunoaşterea de sine, gândurile lui se află în rătăcire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stăpânit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viaţă neliniştită, dezordonată şi plină de griji, greşind în toate; se poticneşte pe calea vieţii, clătinându‑se la fiece pas, se împiedică, cade şi este strivit. Se adapă cu băutura tristeţii şi a amărăciunii, îşi umple inima de durere, ducând o viaţă cu neputinţă de îndurat. (descriere carte Cunoaste‑te pe tine însuti sau Despre virtute, Sfantul Nectarie de la Eghina)
http://www.librariasophia.ro/carti-Cunoaste%E2%80%91te-pe-tine-%C3%AEnsuti-sau-Despre-virtute-Nectarie-de-Eghina-sf-so-9441.html

Inima placuta Maicii Domnului este o inima virtuoasa


autor: Elena Niculescu
Omul este precum un copac: are radacinile adanc infipte in parinti si ramurile indreptate catre urmasi.  Un pamant bun, intretinut si cultivat, se transforma din generatie in generatie, intr-o mare livada sau gradina, din care toti cei care il detin, se infrupta de-a lungul vietii iar viata toata se transforma intr-o mare sarbatoare.

Omul, barbatul si femeia, infaptuiesc. Buna sau rea, fapta isi are originea in trecut si finalitatea in viitor. Pentru a fi buna fapta, trebuie respectata o regula de aur: omul sa fie bun.

Iubirea Maicii Domnului, indreptata inspre Dumnezeu si inspre oameni, face din inima oricarei persoane, mai devreme sau mai tarziu, o inima buna, precum un pom plin de flori si roade cu gust placut. Inima trebuie doar sa isi doreasca sa se cunoasca pe sine insasi, pentru a stabili cat de departe se afla de durere sau de virtute.(dardindar.).

vineri, 23 august 2013

Numele Domnului transformă răul in bine

Când te vei simţi cufundat în bezna ticăloasă a îndoielii, urâtului, deznădejdii, tulburării, cheamă atunci, din toată inima, preadulcele Nume al lui Iisus Hristos.

Găsi-vei în El lumină, întărire, nădejde, mângâiere, pace. Găsi-vei bunătate, milă, îndurare, toate cuprinse într-un Nume, adunate acolo ca într-o nepreţuită comoară. (Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos)

sâmbătă, 15 iunie 2013

Durerea inimii

De ce par a fi atat de putine minuni astazi? Pentru ca noi nu prea mai stim ce este durerea inimii… Durerea inimii este conditia cresterii duhovnicesti si a aratarii puterii lui Dumnezeu. Tamaduirile si celelalte minuni se intampla celor deznadajduiti, inimilor indurerate, dar care totusi continua sa se increada si sa nadajduiasca in ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucreaza Dumnezeu. Lipsa (partiala) a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii inimii din oameni si chiar din multi crestini ortodocsi – prinsi de racirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma (…) Viata duhovniceasca incepe atunci cand cand lucrurile par a fi absolut ‘disperate’, caci de-abia atunci invatam sa ne intoarcem catre Dumnezeu, iar nu sa ne punem nadejdea in slabele noastre eforturi si idei“(Cuviosul Seraphim Rose).
 

vineri, 15 martie 2013

Pentru cineva care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul

Fericiţi cei săraci cu duhul, fiindcă a lor este împărăţia Cerurilor, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descumpăneşte acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltaţi cu sărăcia pe care o laudă Hristos.

Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însuşire a celor mai bune minţi pe care le-a avut lumea. Este conştiinţa nimicniciei proprii înaintea măririi lui Dumnezeu, conştiinţa murdăriei proprii înaintea curăţiei lui Dumnezeu, conştiinţa deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului.

Împăratul David a grăit despre sine: eu vierme sunt, şi nu om - iar împăratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogată şi genială. Fiul lui, preaînţeleptul Solomon, a scris: nădăjduieşte către Domnul cu toată inima ta, şi pe înţelegerea ta să nu te bizui. Asta înseamnă a fi sărac cu duhul, şi anume a te încredinţa întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede.

Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără făţărnicie: „Puterea mea este neputincioasă, înţelegerea mea nevolnică, voinţa mea şovăielnică - Doamne, ajută-mi!” Sărac cu duhul este sfântul care, precum apostolul Pavel, poate să spună: eu de nimic nu ştiu, fără numai de Hristos!

Sărac cu duhul e savantul care, precum Newton, recunoaşte că neştiinţa sa este nemărginit mai mare decât ştiinţa sa.

Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârşit al trufiei şi laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie şi de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!
http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6977-pentru-cineva-care-intreab-cine-sunt-cei-sraci-cu-duhul

vineri, 8 martie 2013

Apel umanitar: Ghid practic ortodox al tânărului contemporan.


Cumpărând această carte, veți spijini și eforturile noastre de a construi, în anul 2013, o Comunitate Terapeutică Ortodoxă pentru persoanele cu adicții, la Malnaș-Băi, în județul Covasna. Această Comunitate va fi pusă sub ocrotirea Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou. 
 
Cu mila lui Dumnezeu a apărut, pe 1 decembrie 2012, la Editura Grai Românesc, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, cartea Ghid practic ortodox al tânărului contemporan. E o carte în format A5, de 157 de pagini, cuprinzând aproape 150 de întrebări ale adolescenților români din toate colțurile țării, la care răspund, în funcție de specialitatea fiecăruia, următorii autori:

1 ) Virgiliu Gheorghe – Biofizician şi doctor în bioetică, autor al cărţilor: Efectele televiziunii asupra minţii umane (2005), Revrăjirea lumii (2006), Efectele micului ecran asupra minţii copilului (2006), Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii (2008), Pornografia, maladia secolului XXI (2011). Este coordonator al secţiunii ştinţifice a revistei Familia Ortodoxă.
2 ) Conf. dr. Claudia-Elena Ţuclea (Bucureşti) – cadru universitar la Facultatea de Comerţ, Departamentul de Turism și Geografie, autoare de cărţi și articole ştiinţifice în ţară şi străinătate. Între anii 1995-2001 a fost director economic și coordonator al colecţiei economice a Editurii Nemira.
3 ) Dr. Ioana Bratu din Bucureşti – a absolvit Facultatea de Pediatrie UMF Bucureşti (1972). Preocupată de problema gravă a dependenţei de droguri, a urmat trei ani cursuri în domeniu, susţinute de Fundaţia olandeză ,,De Hope”, obţinând certificatul de consilier în adicţii şi cotrainer. A funcţionat patru ani ca voluntar la o comunitate terapeutică pentru fete dependente de droguri, la Câmpina. În cadrul unui parteneriat cu Penitenciarul Jilava a mers la întâlniri săptămânale cu deţinuţii consumatori de droguri, timp de un an (2010-2011), ca voluntar cu acţiuni medico-socio-culturale.
4 ) Laurenţiu Dumitru din Pitești – în prezent e teolog, publicist şi editor ortodox, fiind implicat în activităţi misionare cu tinerii. Din 2008, editează o revistă de lifestyle orthodox, „Orthograffiti”, care se adresează în mod special tinerilor de liceu.
5 ) Pr. dr. Ştefan Negreanu din Arad – asistent universitar la catedra de Istorie Bisericească Universală a Facultății de Teologie Ortodoxă, din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad. Din anul 2004 este duhovnic la biserica Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad.
6 ) Anamaria Jitea din Arad – „Sfinţii Părinţi nu clasifică oamenii în buni şi răi, în morali şi imorali, ci în bolnavi sufleteşte, cei în curs de vindecare şi cei vindecaţi.” (Hierotheos Vlachos). Anamariei îi place să creadă că face parte acum dintre oamenii ce se află în curs de vindecare sufletească. A căutat mulţi ani până când, întrun târziu, dar nu prea târziu, l-a aflat pe Hristos. E absolventă a Facultăţii de Drept.
7 ) Dr. Violeta-Olivera Radosav din Timişoara – absolventă a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2001), medic specialist de medicină de familie. Este voluntar formator în campania „Vreau să aflu” a Fundaţiei Creştine „Părintele Arsenie Boca”.
8 ) Protosinghel dr. Teofan Popescu de la Mânăstirea Putna – între 1995-1999, a fost preşedintele ASCOR Bucureşti. Între 1997-2000, a fost redactor-şef al revistei „Schimbarea la faţă”. Din 2001, este închinoviat la mânăstirea Putna. În 2004, a fost hirotonit preot, iar în prezent împlinește ascultarea de ghid la muzeul mânăstirii. În anul 2010, a susţinut lucrarea de doctorat.
9 ) Dumitra Mioara Amihăesie din București – a absolvit Facultatea de Psihologie şi Sociologie, master în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală; formare în terapie de grup şi individuală, având atestat de liberă practică ca psihoterapeut. Dar cea mai importantă școală este învățătura Domnului nostru Iisus Hristos. În prezent, preocuparea ei prioritară este a-i ajuta pe tinerii cu probleme sufletești.
10 ) Pr. drd. Ioan Irimia din Suceava – a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, din București, secția Pastorală (2002), este căsătorit și are 3 copii. În prezent este coordonator al secţiunii Cultura Duhului a revistei „Familia Ortodoxă”.
11 ) Cristian Filip din București – absolvent al Facultăţii de Electromecanică Navală din cadrul Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, a profesat ca ofiţer electromecanic maritim până în 1993, după care a intrat în sectorul privat, desfăşurând activităţi manageriale comerciale şi financiare. Din 2008 este implicat în sectorul social înfiinţând, alături de Dan Lucinescu (scriitor, om de ştiinţă şi fost deţinut politic), Fundaţia creştină „Părintele Arsenie Boca”. În prezent este şi student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.
12 ) Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu din Sf. Gheorghe, Covasna – a susținut doctoratul în teologie ortodoxă, în anul 2008, la Sibiu cu tema „Semnificaţia şi valoarea Înţelepciunii divine în spiritualitatea românească”, sub îndrumarea pr. prof. dr. Ilie Moldovan. Actualmente este consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi director al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

Cartea cuprinde 7 capitole și trei anexe. Capitolele sunt următoarele:
a) Viaţa şi sensul ei
b) Familia mea de acasă şi Biserica Ortodoxă
c) Şcoala, cariera, integrarea în societate
d) Cum să înţelegem iubirea şi căsătoria?
e) Distracţii şi patimi
f) Iubirea de Dumnezeu şi de neam
g) Necazurile şi moartea.

Acest Ghid este doar un început, care sperăm să rodească în sufletele tuturor cititorilor lui. Pe coperta 4 există și un mesaj către ei, alături de anunțul că la adresa ghidultanarului@yahoo.com cei interesați pot trimite întrebări, la care unul dintre autorii Ghidului le va răspunde prompt și concis.
Prețul acestei cărți = 8 RON. Pentru comenzile mai mari de 10 cărți se acordă 10% reducere. Editurile care vor sprijini răspândirea și vânzarea acestei cărți vor avea o reducere de 30%.
Cumpărând această carte, veți spijini și eforturile noastre de a construi, în anul 2013, o Comunitate Terapeutică Ortodoxă pentru persoanele cu adicții, la Malnaș-Băi, în județul Covasna. Această Comunitate va fi pusă sub ocrotirea Sfântului Marelui Mucenic Efrem cel Nou.

Vă rugăm să ne sprijiniți în efortul nostru ca această carte să ajungă la cât mai mulți tineri, spre folosul lor și al neamului nostru. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să ne pomeniți în rugăciunile dumneavoastră!

Ghidul poate fi procurat contactându-ne la tel. 0740788876 sau pe adresa ciprioan@yahoo.com
În numele autorilor,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu,
coordonatorul Ghidului
 
 <iframe width="250" height="250" src="http://www.youtube.com/embed/0rkg9Sc3-oE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

<iframe width="250" height="250" src="http://www.youtube.com/embed/iELjfrLJjP0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>