miercuri, 21 decembrie 2011

Numai cu Domnul avem sărbători frumoase

Luna decembrie, fiind luna cadourilor, dă mari bătăi de cap tuturor celor preocupaţi să aducă „fericire” celor dragi prin găsirea cadoului potrivit. Trebuie găsit timp pentru a studia ofertele magazinelor, fie ele clasice, fie virtuale. Dacă preţul este prea mare, altă problemă – care trebuie musai rezolvată. Chiar dacă ne aflăm în plină criză financiară, o soluţie tot trebuie găsită: un credit bancar, economiile din cont sau împrumutul de la un prieten. Puţini se mai gândesc la consecinţe; cei mai mulţi aleargă într-o parte şi-n alta, fac orice, numai să-şi atingă scopul.

Altă problemă este cea a mulţumirii stomacului şi papilelor gustative. Unii aleargă după alimente pentru a avea o masă cât mai îmbelşugată, alţii caută un preţ bun la hotelul-restaurant unde vor petrece sărbătorile de iarnă. Pe lângă toate acestea, mai avem şi problema garderobei, cu bătăile de cap pe care le implică înnoirea ei. Numai aşa te poţi încadra perfect în societatea consumistă din care facem parte!

Deşi omul este înzestrat cu libertate, cu puterea de a discerne între ceea ce-i foloseşte cu adevărat şi ceea ce este în plus pentru el, acum parcă libertatea lipseşte cu desăvărşire. Ea devine activă doar în prezenţa lui Dumnezeu. Când Dumnezeu este prezent în viaţa omului, acesta are puterea de a se opune oricărei agresiuni din afara lui. Dumnezeu umple de sens existenţa mea, încât nu mai simt nevoia să alerg după lucruri materiale, căci nu găsesc fericirea în ele. De aceea, frământările cu adevărat folositoare din această lună, ca de altfel din toate zilele vieţii mele, ar trebui să fie în legătură cu căutarea lui Dumnezeu şi chemarea Lui în viaţa mea, ca El să locuiasă permanent cu mine, iar eu să locuiesc permanent cu El.

Creştinul, în această perioadă, este discret. Petrece puţin timp printre lumea agitată de febra cumpărăturilor şi nu se chinuie cu gândul lipsei banilor. Nu îşi procură bucuria sărbătorilor din pomul de Crăciun, nici din haine noi şi nici din bucate alese. Chiar dacă acestea sunt prezente în viaţa lui, nu ele sunt sursa bucuriei şi nici centrul atenţiei. Întâlnirea cu Hristos-Pruncul mijlocită de slujbele Bisericii, naşterea Lui în Betleemul inimii prin curăţirea hainei duhovniceşti a Botezului la Taiana Spovedaniei şi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, sub chipul pâinii şi a vinului de la Sfânta Liturghie, umplu de strălucire dumnezeiască viaţa lui şi de o bucurie ce nu se poate exprima în cuvinte. O bucurie aparte o trăiesc cei care au binecuvântarea de a se împărtăşi cu Sfintele Taine în chiar ziua Naşterii Domnului. Cu Domnul, numai cu El, sărbătorile noastre sunt frumoase! (Pr. protopop Ioan Tărcuţăin Apostolat in Tara Fagarasului)

luni, 21 noiembrie 2011

Prin rugaciune, inima se transforma

L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu. Apoi in carti, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L intalnesti pe Dumnezeu in mod real prin rugaciune. Si aici L-am auzit spunandu-mi: Indrazneste sa intelegi ca Eu, Dumnezeu, te iubesc!
Atunci, cu rabdare, m-am pus pe lucru. Astfel am inteles treptat ca Dumnezeu este aproape, ca ma iubeste si ca umplandu-ma de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalti. Am inteles ca iubirea e comuniunea cu Dumnezeu si cu celalalt. Si ca fara aceasta comuniune, lumea nu e decat tristete, ruina, distrugere, masacre. Sa vrea numai, lumea, sa traiasca in aceasta iubire, si atunci ar cunoaste viata vesnica.
( Pr. Dumitru Staniloae, Mica Dogmatica vorbita. Dialoguri la Cernica)

vineri, 4 noiembrie 2011

Întăriţi în credinţă

Căci voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi câţi n-au văzut faţa mea în trup, ca să se mângâie inimile lor, şi ca ei, strâns uniţi în iubire, să aibă belşugul deplinei înţelegeri pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos, întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare. Căci deşi cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos. Deci, precum aţi primit pe Hristos Iisus, Domnul, aşa să umblaţi întru El. Înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într-Însul, întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, şi prisosind în ea cu mulţumire. (Apostolul zilei Col. 2, 1-7)

joi, 3 noiembrie 2011

Rugaciunea sotiei pentru sot

Doamne Preabunule, Tu mi-ai dat un soţ al zilelor mele pe pământ, părtaş sorţii mele şi sprijinul meu în vremea călătoriei acestei vieţi. Fă să cunosc că el se îngrijeşte de mine şi ajută-mă să nu întristez niciodată zilele lui, nici să fiu nemulţumitoare faţă de cel care mă sprijină şi mă îngrijeşte. Fă-mă supusă şi îndatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasă să-i adaug la osteneli şi să-i amărăsc pâinea ce-o câştigă pentru mine şi copiii noastri.
Izvorule al înţelepciunii, luminează-mă să cunosc toate virtuţile casniciei şi printr-o înţeleaptă chivernisire să păstrez ceea ce el adună cu osteneli şi prin sudoarea feţei sale. Ajută-mi ca prin supunere, prin dulceaţa purtării mele, prin răbdarea şi dragostea mea, să încununez zilele lui cu flori şi cu bucurii, să împart cu el fără cârtire toate loviturile vieţii şi să-i fiu însoţitoare nedespărţită, precum în fericire aşa şi în necaz.
Păzeşte-mă de împodobirile necumpătate şi de necuviinţele în care cad femeile care nu cunosc preţul unui soţ bun, punându-şi toată fericirea lor în podoabe şi petreceri zgomotoase şi deşarte ce atrag după sine neînţelegeri, dezamăgire şi dureri. Ajută-mi să deprind toate virtuţile care fac podoaba femeii, pentru ca dacă vârsta sau bolile îmi vor ridica floarea frumuseţii şi a tinereţii să-mi rămână o inimă vrednică de dragostea soţului meu şi a fiilor noştri, ca să le dau pildă bună, întărindu-i în puterea virtuţii. Ascultă, Preabunule, glasul meu cel umilit, şi trimite binecuvântarea Ta asupra zilelor noastre. Amin. (din Cartea de rugaciuni)

marți, 13 septembrie 2011

Cum ne este inima, aşa ne este şi viaţa

Cum ne este inima, aşa ne este şi viaţa. Dacă inima este curată, sfântă, pătrunsă de dragoste fierbinte faţă de Domnul Iisus Hristos, toate faptele, toate gândurile, toate opiniile noastre sociale şi politice, toată filosofia noastră de viaţă vor fi pătrunse de această simţire, de aceste sfinte porunci ale inimii – şi atunci din vistieria cea bună a inimii noastre vom scoate roade bune în tot ce facem, şi în primul rând în viaţa de zi cu zi, în legăturile noastre cu cei din jur. Iar dacă în inimă domnesc răul şi întunericul, oricât de bună ar fi orânduirea socială şi politică, oricât ar fi de drepte legile, omul va face rele. Nici un fel de legi, nici un fel de orânduire socială nu pot înfrâna inima omenească. (Sf. Luca al Crimeei – La PORŢILE POSTULUI MARE, Predici la Triod; Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004)

sâmbătă, 27 august 2011

Urechea soţiei lângă inima soţului

Draga mea Copilă cu copii!
Uite ce să faci: să înveţi rugăciunile pe de rost, cât poţi, şi să le spui la cel mai sigur adăpost din casa ta: braţele soţului tău. Să te cuibăreşti lângă el şi să spui rugăciunile în gând, ascultându-i inima cum bate. Să-L rogi pe Domnul în taină să înmoaie această inimă când şi cum va voi El, ca să apucaţi vremea în care să vă faceţi rugăciunile împreună. Dar copiilor neparat să le faci un program de culcare mai devreme şi să le faci rugăciunea de seară şi semnul crucii! Te rog!
Apoi, să-l binecuvântezi mereu pe soţul tău şi să te rogi pentru el şi, când sunteţi în pace, să-i explici cât de importantă e pentru tine relaţia cu Dumnezeu. Eu cred că după ce vei face prima parte a acestui program de rugăciune, toate se vor schimba.
Cu drag şi încredere,
M. Siluana, Centrul de formare şi consiliere „Sfinţii Arhangheli” Iaşi
(Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 55 – august 2011)

miercuri, 24 august 2011

Imn

Împãrãteasã,
Doamnã Preasfântã,
Maicã neispititã de nuntã,
Tu esti singura inimã de om întru care nescãzut
Numele de mãrire cântã,
din tot rostul lui cel viu si neprefãcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratã
fiindcã în Tine doar, ca niciodatã
inima omului,
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã.
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
curge la lãuntrul Tãu
si se-ngeamãnã cu limpedea ectenie a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cãrutã de Luminã neîntinatã
ne-ntrecutã,
ne-nseratã!
Îmbuneazã-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvântatã!
Si asa înzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toatã fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfânt sã putem cânta: Aleluia!
(Cantarea a opta, Imnul Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de Dumnezeu , Ieroschimonah Daniil Tudor)

sâmbătă, 20 august 2011

De la mână la inimă

Părintele Teofil Părăian, vorbind despre metanier, spune: "Obiectul acesta, metaniile, este un suport material pentru o lucrare spirituală care nu se face de la sine, nu se realizează de la sine. Şi atunci omul se ajută şi cu ceva material, cu obiectul acesta pe care avându-l în mână, îşi aduce aminte mai repede că trebuie să zică rugăciunea, iar neavându-l în mână de multe ori se întrerupe din rugăciune, îşi uită de îndatorirea de a avea în toată vremea în minte, în inimă, în cuget şi în gură numele Domnului Iisus, îşi uită că trebuie să spună: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul." (Teodor Danalache, Metanierul)

vineri, 5 august 2011

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârşirii, iar Preabunul şi Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ şi în cer, te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii şi păcătoşii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia şi umilinţa către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca şi nouă să ne ajute cu mila şi cu îndurările Sale şi prin rugăciunile tale să mergem pe calea cea sfântă a porun­cilor Lui şi din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila şi îndu­rarea lui Dumnezeu şi prin sfintele tale rugăciuni, să avem şi noi milă şi îndurare în ceasul morţii noastre şi în ziua Judecăţii de Apoi. Amin. (Acatistul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul alcătuit de Arhimandritul Ilie Cleopa).

luni, 25 iulie 2011

Cuvinte de învăţătură

Dacă inima nu se va curăţi, rugăciunea va fi grea. Judecăţile, egoismul, furiile, toate acestea întunecă mintea. Cea mai mare parte a rugăciunii să o faceţi pentru lume. (Maica Teosemni, ucenica Părintelui Porfirie. Cuvinte de învăţătură si mărturii)

sâmbătă, 23 iulie 2011

Cuvinte pentru ascultare

Având urechi deschise spre ascultare şi mâini gata spre împlinirea lucrului pe care l-ai auzit, să ai gura tăcută şi inima căutătoare împrejur! Fii deşert spre cuvântare deşartă, dar priceput şi ştiutor spre auzirile cele de mântuire ale Dumnezeieştilor Scripturi.(..) Leapădă-te de toată preumblarea, pe cît îţi este cu putinţă, fugind de risipirile inimii tale! (Cartea Ascultării, Cuvânt al Sfântului Vasile Cel Mare)




joi, 21 iulie 2011

Gabriela Neamtu

  • Diagnostic: osteosarcom condroblastic (cancer al osului)

Viaţa duhovnicească sporeşte într-o inimă veselă

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.(Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc)

duminică, 26 iunie 2011

Despre post

Lumea spune că acum nu se mai poate posti, că dacă posteşti fără carne nu mai poţi munci la câmp.

Vezi, aşa e ideea omului, dar asta e o înşelăciune. E înşelăciunea vrăjmaşului, fiindcă s-a făcut firea omului plină de patimi. Patimile, dacă se instalează în inima, în mintea şi în socotelile omului, de-acuma se fac ca o fire. Şi dacă i se fac ca o fire, de-acuma omul zice: «Dacă nu mănânc carne, mor. S-a terminat.» Şi cu ideea asta, chiar moare!

Dar nu-i adevărat. Asta-i o patimă instalată de ispititorul, care e vistierul tuturor răutăţilor şi aruncă sămânţa faptelor celor rele în sufletul şi în inima noastră. Şi dacă firea noastră se pleacă la una din răutăţile pe care le aruncă, de-acuma el mereu cu aceea te ajută. Vrei să bei rachiu, cu aceea te “ajută”! Vrei să mănânci bunătăţi mai multe, cu aceea te “ajută” până când se instalează în sufletul omului răutatea. Vrei să spui minciuni, cu aceea te “ajută”, până prinde patima, încolţeşte, şi dacă încolţeşte, de-acuma face rădăcină în şi-n inima omului. După ce face rădăcină, de-acuma rădăcina aceea devine ca o fire şi de-acuma eşti convins că dacă nu mănânci sau nu bei ceea ce îţi place, mori. Dar nu-i adevărat! Asta e lucrarea ispititorului. Vasăzică, patima care s-a instalat în inima omului a făcut rădăcini, de-acuma se dezrădăcinează mai greu.

De aceea, Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc, căci orice gând rău pe care-l avem în sufletul şi în inima noastră e învederat şi trebuie să fim convinşi că-i de la ispititorul, degrabă-degrabă să ne ducem la duhovnic şi să-l spunem: “Uite ce-mi zice mintea, părinte. Uite că se pleacă mintea la cutare, cutare”, pentru ca duhovnicul să-ţi dea o povaţă, ce-l luminează harul Sfântului Duh atunci. Şi cu asta îl ruşinezi pe vrăjmaşul, pentru că dacă nu te duci să te spovedeşti, patimile aduse de el în sufletul şi în inima ta te distrug.(Părintele Dionisie Ignat)

miercuri, 22 iunie 2011

Fără zgomot

În tăcere, adâncul nostru e lucrător. Când vorbim, e împiedicat să lucreze. În tăcere el se întâlneşte cu Duhul dumnezeiesc, care atrage cu putere privirea spre bogăţia şi viaţa lui; se întâlneşte cu Duhul dumnezeiesc care e dincolo de el, şi din întâlnirea aceasta se naşte o cunoştinţă, pe care nu o poate şti decât el şi cei cărora le-o comunică sau, mai bine zis, cărora le-o comunică nu atât prin cuvinte, cât prin felul cum arată şi cum se comportă. În tăcere te întâlneşti cu ceva care te duce iarăşi la tăcere. Tăcerea prinde mai bine taina ce se petrece în întâlnirea noastră cu infinitatea ce iradiază din Dumnezeu Cel personal. Când începe limba să o exprime, pierdem trăirea deplină a acestei taine de-o bogăţie indefinită, începem să rupem părţi din ea, care toate la un loc nu pot reda indefinitul. În tăcere, eşti, oarecum, în mijlocul ei, identificat cu ea; prin grăire te detaşezi, te depărtezi de ea; în cuvinte prinzi numai fâşii din ea, nu mai trăieşti întregul şi întregul acesta nu poate fi combinat din fâşii, pentru că infinitul nu se poate realiza din combinarea părţilor limitate. Desigur, nu e vorba de tăcerea diplomatică, ci de tăcerea care e semnul scufundării în infinitul dumnezeiesc prin adâncul inimii. (părintele Dumitru Stăniloae, citat in ziarul Lumina: Tăcerea, locul unde Îl putem întâlni pe Dumnezeu)

duminică, 12 iunie 2011

Duhul Sfânt

Cât sunt de mari minunile lui Dumnezeu! Fiul trup S-a făcut, iar Duhul porumbel S-a văzut! Fiul în pântece de Fecioară S-a sălăşluit, iar Duhul în inimă de creştin Se sălăşluieşte. Fiul petrece cu trupul puţini ani cu noi pe pământ, iar Sfântul Duh cu noi petrece în veac. Fiul în taină a venit, iar Duhul în văzul lumii S-a arătat. Fiul în iesle de dobitoace Se culcă, iar focul Duhului pe tronul inimii Se aşează. Fiul S-a făcut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos. Fiul ne-a vestit Cuvântul vieţii, Duhul Sfânt ne tâlcuieşte înţelesul Lui. Fiul ne-a adus tainele, Duhul Sfânt ne descoperă adâncul lor. Fiul seamănă sămânţa cea bună, iar roua Duhului o face să răsară. Semănătorul puţină arătură face şi numai într-un loc aruncă sămânţa, iar văpaia Sfântului Duh, prin Sfinţii Apostoli, toată lumea cu plugul cuvântului o răscoleşte şi sămânţa Evangheliei o înmulţeşte.(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Predici la praznice împărăteşti)

joi, 9 iunie 2011

Cugetările unei inimi smerite

Duhul Sfânt este lumina de mai-nainte de veci; El este Focul de viaţă făcător; El este Dătătorul vieţii şi Viaţa Însăşi; El este Minte şi Putere, ale Cărui adâncuri nici un muritor - nici chiar puterile îngereşti - nu le poate atinge sau descrie! Duhul Sfânt este Dumnezeu, a treia Persoană a Sfintei Treimi, purcezând de la Tatăl (şi fiind trimis în lume ) prin Fiul, fiind împreună-slăvit şi împărăţind pe acelaşi tron cu Ei. Duhul Sfânt este Cel mai minunat dintre toate cele ce sunt pe pământ (…) Dacă îţi arăţi ardoarea, atunci în ziua Cinzecimii (Duminică Pogorârii Duhului Sfânt), pe când te vei ruga, templul tău se va înnoi, iar harul Duhului Sfânt este puternic a-l face încă o data mai puternic şi mai măreţ. Roagă-te ca niciodată să nu încetezi a fi un templu al lui Dumnezeu, şi ca Duhul Sfânt nu numai să nu Se depărteze niciodată de la tine, ci să te şi înnoiască, să te întărească, să te sfinţească şi să te umple cu har. “ (din cartea Cugetările unei inimi smerite)

marți, 7 iunie 2011

Cu toată inima

Cel mai important nu este să măsurăm eficienţa acţiunilor noastre, ci să le facem cu inimă, punând suflet, pentru că aşa am fost învăţaţi, aceasta este porunca. Dacă iubim, să iubim cu tot cugetul, cu toată puterea, cu tot sufletul, în aşa fel încât să nu avem în conştiinţă sau în sufletul nostru că lucrăm cu jumătate de inimă sau că ar putea fi multe alte lucruri pe care le-am putea face".(Prof. conf. Sebastian Moldovan, secretarul Asociaţiei Pro-Vita Sibiu)

sâmbătă, 4 iunie 2011

Gânduri de pus în inimă

Cum este Capul — Domnul —, la fel se cuvine să fie şi mădularele — toţi credincioşii; cum este Întâiul-Născut, la fel trebuie să fie şi toţi cei pe care Acesta nu S-a ruşinat să-i numească fraţi. Domnul este Întemeietorul seminţiei celei noi. Genealogia Sa se zideşte în duh, din toate seminţiile pământului. Printre ei ne numărăm şi noi şi împreună cu ei trebuie să alcătuim seminţia aleasă, preoţia împărătească, neamul sfânt, oamenii înnoirii, ca să vestim bunătăţile Lui, ale Celui ce ne-a chemat dintru întuneric la minunata Sa lumină (I Petr. 2, 9). Aşadar să ne străduim şi noi să fim desăvârşiţi, aşa cum Tatăl nostru Ceresc desăvârşit este. Domnul S-a rugat pentru noi ca, aşa cum El este una cu Tatăl, la fel şi noi să fim una cu El. Prin credinţă şi prin har suntem aduşi la această unire. Ce fel de râvnitori ai vieţii întru credinţă trebuie să fim, ca să ne arătăm stând la rangul ce ni se cuvine?! Însă, pentru aceasta fiind aleşi o, iubiţilor!, să ne curăţim şi să petrecem mereu în curăţenie neatinşi de nici o murdărie a trupului sau a duhului.
Să ne întipărim în inimă acest gând, ca să nu păcătuim. Dar, şi dacă va păcătui cineva, avem Mijlocitor către Tatăl pe Iisus Hristos cel drept (I In 2,1). La început, am păcătuit şi am căzut de la Dumnezeu. Unindu-ne cu Iisus Hristos, ne unim iarăşi cu Dumnezeu. Dar dacă şi acum greşim, iarăşi cădem de la Dumnezeu şi de la Mântuitorul Iisus şi, odată cu aceas­ta, pierdem toate darurile pe care le-am primit prin El. Ce să facă acum deci cei ce cad iarăşi în păcate? Ai căzut? Ridică-te! Ai păcătuit? Pocăieşte-te! Dar, în nici un chip nu deznădăjdui sau, deznădăjduind, nu te lăsa cu totul pradă căderii. Avem Mijlocitor către Tatăl pe Iisus Hristos cel drept. Vezi că El stă de-a dreapta Tatălui şi mijloceşte pentru noi. Ca Primul Pre­ot, El intră cu sângele Său în Sfânta Sfintelor, în cerul ceruri­lor, ca să Se arate pentru noi feţei lui Dumnezeu, fiind pururi viu, ca să mai mijlocească pentru noi. Mijlocirea Domnului va fi auzită şi împlinită. Trebuie doar să o atragem spre noi, prin sinceră pocăinţă şi prin hotărârea neclintită şi neşovăielnică de a lăsa păcatele, cu care vrăjmaşul reuşeşte să păcălească sufletele, prin promisiunile lui mincinoase despre nevinovăţia şi nepedepsirea păcatelor. Veniţi dar să cădem şi să plângem în faţa Domnului, Cel ce ne-a zidit, Cel ce ne-a izbăvit şi ne izbăveşte.(Sfantul Teofan Zavoratul, Viata launtrică )

vineri, 3 iunie 2011

Să nu se tulbure inima voastră

Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. (Ioan 14, 1-11)

miercuri, 1 iunie 2011

Povesti cu iubire

L-au pus sa spuna povesti, dar povestile nu mai ajutau pe nimeni. Bolnavii ramaneau la fel de bolnavi. de vina era copilul- inima lui era framantata de dorinta de a-si vedea parintii si bunicul. (Danion Vasile, Palatul povestilor)

marți, 31 mai 2011

Cand disperarea a patruns in inima

O, Sfinte Iuda Tadeu, rudā a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol si martir glorios, stralucit in virtuti si puternic in minuni, credincios si grabnic ajutātor al celor ce te cinstesc si se incred in tine, priveste cu ochi milostivi la cel ce astazi alearga la tine si cere mijlocirea ta. Tu ai dobandit de la Dumnezeu darul de a ajuta indeosebi pe aceia care au pierdut aproape orice sperantā si se afla in pragul disperārii. Priveste deci la mine si vezi in ce stramtoare ma aflu.Viata mea este o viata de suferinta. Zilele mele sunt pline de durere si necaz, sufletul meu este o mare amaraciune. Cararile mele sunt pline de spini si aproape nu trece o clipa fara suspine si lacrimi si fara griji mistuitoare care imi macina toata puterea de viata. Nelinistea, disperarea si lipsa de incredere in ajutorul de sus imi coplesesc de multe ori sufletul, astfel incit mi se pare ca pronia dumnezeiasca m-ar fi parasit. Atunci sufletul meu se umple de intuneric, credinta se clatina, inima mea slabeste si disperarea se furiseaza in suflet, vrand sa se faca stapana peste mine. O, Sfinte Apostole, tu nu ma poti lasa in starea aceasta grozava. La tine alerg, pe tine te rog, ajuta-mi. Asculta, te rog, rugamintea pe care ti-o fac ! Nu ma voi departa de tine pana cand nu ma vei asculta. Grabeste-te si vino–mi, te rog, in ajutor si nu lasa ca increderea mea in tine sa fie rusinata. Fa ca prin mijlocirea ta sa se preamareasca si intru mine nesfarsita milostivire a lui Dumnezeu. Asculta-mi rugamintea, mai ales in necazul cel mare pe care il am acum si da-mi grabnicul tau ajutor in (se marturiseste necazul). Nu lasa ca sufletul meu sa ramina zdrobit de aceasta lovitura a durerii si sa cada in disperare. Asculta-ma, o, Sfinte Iuda Tadeu, implineste-mi rugamintea si eu iti voi fi recunoscator in toate zilele vietii mele. Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutator al meu. Voi multumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta si voi raspandi pe cat imi va sta in putere cinstirea ta intre oameni. Amin! (Rugaciune catre Sfantul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului)


sâmbătă, 28 mai 2011

Grijile murdăresc inima

Dacă-ţi petreci viaţa tot adunând şi scăzând, dacă-ţi mănânci timpul calculându-ţi arginţii, eşti cel mai sărac om, eşti cel mai năpăstuit suflet. Sărăcia sufletească, grija şi obsesia agoniselii nu fac inimă curată şi nici nu aduc linişte. Este o vorba care zice să laşi fiecărei zile grijile ei, să nu te agiţi plănuind prea multe, să nu faci socoteli pe care nu le poţi împlini. Dumnezeu are grijă de toţi şi de toate creaturile Lui. El singur ţine cântarul şi dă fiecăruia după cum a trăit. (in Apostolat in Tara Fagarasului, din cartile d-nei Elena Niţă-Ibrian)

miercuri, 25 mai 2011

Cuvintele ajung în inimă

Unii cercetători spun că o persoană normală rosteşte în medie pe zi cam 25.000 de cuvinte, care, însumate la nivelul unui an, s-ar aduna în vreo sută de cărţi, fiecare a câte 500 de pagini. Ceea ce se observă cu precădere în zilele noastre este însă accelerarea degradării cuvintelor, ignorarea sacralităţii şi puterii lor compromiţându-se, îmbolnăvindu-se, stricându-ne mintea şi inima, devenind distrugătoare, otrăvitoare, rănindu-ne chiar mai grav decât suferinţele fizice.(...) Spunea cineva că suntem împresuraţi de cuvinte aşa cum a fost împresurat Ierihonul. Uneori ne iau prin surprindere, ajungând la inimă pe căi ocolite, ascunse. Alteori ne lovesc şi le simţim durerea ca a pumnilor încasaţi în coaste. Cuvintele lasă urme, vânătăi pe suflet, ne invadează intimitatea, pentru că suntem "fragezi" pe interior sau, dimpotrivă, ne vindecă, ne alină durerea, ne înalţă sufletul, ne apropie, ne împrieteneşte, ne salvează, dacă le conştientizăm "trupul". Adică puterea. Sacralitatea. (Dumitru Manolache, ziarul Lumina)

marți, 10 mai 2011

Cărări spre veşnicia lui Dumnezeu

Cel credincios este cel ce are în inimă dragostea pentru Dumnezeu, iar în suflet credinţa puternică în Învierea Domnului Hristos. Să nu ne îngrădim viaţa, inima şi sufletul cu răceala depărtării de Împărăţia lui Dumnezeu. Când te rogi, când mergi la biserică, când posteşti, când faci fapte bune, atunci din inima ta pornesc cărări ce duc spre veşnicia lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)

sâmbătă, 7 mai 2011

Despre îndatoririle femeii căsătorite

Mila lui Dumnezeu să fie cu Dumneavoastră!

Domnul să vă dea binecuvântare în calea pe care mergeţi. Domnul e pretutindeni şi vede toate: vede ce face omul pentru El, fiind totdeauna gata să ajute pe cei care aleargă la El după ajutor. Astfel, dacă veţi pune în inima Dumneavoastră hotărârea de a lua aminte întotdeauna la Domnul, Care este lângă Dumneavoastră şi în Dumneavoastră, îndreptându-vă toate puterile spre a plăcea Lui, cerându-i ajutorul în orice nedumerire, în orice nevoie duhovnicească, puteţi aştepta ajutor fără vreo îndoială când alergaţi la Dânsul cu credinţă.

Conştiinţa să vă fie curată întotdeauna - însă ea trebuie luminată prin Cuvântul lui Dumnezeu, altminteri ne tulbură adesea fără folos, în acest scop trebuie citită Evanghelia şi luate de acolo regulile după care trebuie să se călăuzească conştiinţa.

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei. Toate îndatoririle soţiei, mamei, stăpânei casei sunt înfăţişate în scrierile sfinţilor Apostolii. Cercetaţi-le si apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră. Acestea sunt de la Dumnezeu şi se pot întoarce ori spre plăcerea Lui, dacă sunt împlinite cu credincioşie, ori spre jignirea Lui, de nu sunt împlinite.

Domnul să vă binecuvânteze. Rugaţi-vă pentru multa mea păcătoşenie nepocăită.

Al vostru rugător către Dumnezeu, Episcopul Teofan (Mântuirea în viaţa de familie - Sfantul Teofan Zavoratul)

vineri, 6 mai 2011

Ajutorul nostru

Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. Când am zis : " S-a clătinat piciorul meu ", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu. (Psalmul 93, 17-19)

miercuri, 4 mai 2011

De ziua inimii

Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. (Psalmul 50, 11-18)

Astazi este Ziua Nationala a Inimii. Citeste si citatele din luna aprilie: http://daruldininimanoastra.blogspot.com/2011_04_01_archive.html

joi, 28 aprilie 2011

Inima simte bucuria

Mintea nu pricepe dumnezeiasca taina, cum izvorul vietii inviaza, omorand moartea. Pentru aceasta, numai cu inima simtind bucuria invierii si astfel fiind luminati, cu glas de bucurie duhovniceasca graim catre Tine unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce ai intrat prin usile incuiate, intra si in casa sufletelor noastre; Iisuse, Cel ce ai intampinat in cale pe ucenicii Tai, intampina-ne si pe noi, pe calea acestei vieti, si ne mantuieste; Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor cu cuvintele Tale, aprinde si inima noastra cea rece, spre dorirea de slava Ta; Iisuse, Cel ce Te-ai cunoscut intru frangerea painilor, da-ne si noua a Te cunoaste in dumnezeiasca impartasanie; Iisuse, Cel ce ai fagaduit pe Duhul Sfant ucenicilor Tai, trimite-ne si noua pe acest Duh mangaietor de la Tatal; Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre!
(Acatistul Invierii Domnului)

duminică, 24 aprilie 2011

HRISTOS A ÎNVIAT!

Ingerii, Invierea Ta, Hristoase Mantuitorule, neincetat o lauda in ceruri. Si pe noi, cei de pe pamint, invredniceste-ne cu inima curata a-Ti canta Tie unele ca acestea:


Iisuse, Cel nepatruns, Care luminezi pe toti credinciosii, lumineaza-ne si pe noi cei ce traim in intunericul necunostintei; Iisuse, Cel ce ai inviat din morti si la toate le dai viata, inviaza-ne si pe noi, cei omoriti in pacate; Iisuse, Cel ce Te-ai inaltat la cer si ai inaltat pe cei ce nadajduiesc intru Tine, inalta-ne si pe noi, cei plecati spre pamint; Iisuse, Cel ce sezi de-a dreapta Tatalui si partasi slavei Tale ii faci pe cei ce Te iubesc pe Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta; Iisuse, Cel ce vei veni sa judeci viii si mortii, nu ne judeca pe noi dupa faradelegile noastre, ci miluieste-ne dupa mare mila Ta; Iisuse, Cel ce ai inviat din morti, inviaza si sufletele noastre! (Acatistul Invierii Domnului)



luni, 18 aprilie 2011

Îndemn

Să nu te ajungă, suflete, vîna smochinului, ci te nevoieşte să rodesti roade bune din brazdele inimii, aducându-le lui Hristos, Făcătorul tău în pocăinţă.(Triod, Sfânta şi Marea Luni)

duminică, 17 aprilie 2011

Sfat bun

Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi. (Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel, 4, 4-9)

miercuri, 13 aprilie 2011

Fiinţa sufletului se află în inimă

din Sfântul Nicodim Aghioritul - Paza celor cinci simţuri:

Ar fi fost o privelişte minunată dacă s-ar fi putut vedea prin sticlă mişcările inimii din piept, aşa cum se vede mecanismul ceasurilor. Dacă din întâmplare se va nimeri în faţa (ochilor) un ipostas prea plăcut (la înfăţişare) atunci inima, plină de dragoste, îi aleargă înainte şi se întinde ca să-l primească. Dar dacă se va nimeri un ipostas urât, atunci inima se strânge toată şi se retrage în fugă. În timpul unei bucurii desăvârşite inima se bucură şi saltă, dar la necaz se strânge şi arată ca şi cum ar cădea. La mânie inima fierbe, iar sangele se vărsa în sus (se urcă la cap). În caz de frică ea ingheaţa sau bate puternic şi tremură. Cea mai mică parte dintr-o corabie este cârma, dar orice mişcare a ei, cât de mică, mişcă toată corabia pe alt drum, în dreaptă sau în stânga. Tot aşa şi orice mişcare a inimii- care se află în centru- , cât de mica ar fi, creează trupului omenesc mari tulburări.

marți, 12 aprilie 2011

Învăţătura tatălui

Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială, căci eu vă dau învăţătură bună: Nu părăsiţi povaţa mea. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea şi el mă învăţa şi-mi zicea: Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu. Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele! Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi ea va sta de veghe. Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea. Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa. Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste. (Pilde 4, 1-9)

duminică, 10 aprilie 2011

Rugaciunea de duminica

Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapine, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale. Inima mi se bucura si se desfateaza cind stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incit nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Feţe: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea. O, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! O, Binecuvintat Fiu al lui Dumnezeu, mintuieste-ne de iad! O, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamintul Tau! Mult indurate Stapine, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentru bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai virtos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat. Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamina si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvintul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Duhului Tau Celui Sfint asupra Apostolilor. Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin. ( Cartea de rugaciuni)

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Inima este locul unde se cuibareste sufletul

Nu poti avea o inima care sa faca daruri decat daca ai un suflet care primeste darurile lui Dumnezeu. Inima este locul unde se cuibareste sufletul, iar mintea este locul unde isi desfasoara activitatea. Si daca sufletul se cuibareste in inima, este pentru faptul ca de acolo trebuie sa plece iubirea, cel mai de seama atribut divin si mult prea des ignorat de oameni. (Parintele Victor, localitatea Zidurile)

vineri, 8 aprilie 2011

Rugaciune

Daruieste-mi mie, Doamne, doctorie de intoarcere, ca sa-mi vindec ranile mele cele amare. Daruieste-mi mie sa intru in stadionul infranarii. Daruieste-mi mie ca intru umilinta inimii sa-mi trec toate zilele vietii mele. (Rugaciunile Postului Mare, Plansurile Sfantului Efrem Sirul)

Inimă umilită

Triod, Luni dimineaţa în a cincea săptămână a Postului:

Patimi de mulţi ani port înlăuntru, care întunecă ticălosul meu suflet; cad dar cu inimă umilită la puterea Ta cea mai presus de vremi şi nebiruita, Cuvinte al Tatălui cel fără de început, şi mă rog, îndură-Te şi mă mântuieşte.

joi, 7 aprilie 2011

Inima înteleapta

Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău, când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi, atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună, de cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase, de cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate, ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe. (Pilde 2, 10-15)

luni, 4 aprilie 2011

Psalmul 7, 9-10

Sfarseasca-se rautatea pacatosilor si intareste pe cel drept, Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule drepte. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mantuieste pe cei drepti la inima.(Psalmul 7,9-10)

duminică, 3 aprilie 2011

Tropar

Bratele parintesti grabeste a mi le deschide, ca in pacate am cheltuit viata mea! Si cautand, Mantuitorule, la bogatia cea neimputinata a indurarilor Tale, nu trece acum cu vederea inima mea cea saracita, caci catre Tine, Doamne, strig cu umilinta: gresit-am la cer si inaintea Ta! (Tropar la sfarsitul Catismei intai)

Cuvânt înainte

Psalmul face ca pustiurile sa se arate locuite si patimile sa fie infranate. Inceput pentru incepatori, el este crestere pentru cei care propasesc pe calea virtutii si sprijin pentru cei care merg pe calea desavarsirii. Psalmul este glasul Bisericii; el inveseleste sarbatorile si face sa se nasca in inima credinciosului dorul dupa Dumnezeu. Chiar si din inimile de piatra psalmul stoarce lacrimi. (Cuvant inainte la Psaltirea Proorocului si Imparatului David)

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Primele doua porunci

Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.(Sfânta Evanghelie după Luca: 10, 26-28)

vineri, 1 aprilie 2011

Din toata inima

Lauda-Te-voi, Doamne, din toata inima mea, spune-voi toate minunile Tale.(Psalmul 9,1)


Definitii

Inima este camara cea tainica si ascunsa a mintii si a sufletului. (...) inima trebuie pazita mai vartos de gandurile cele rele si de patimi (...) inima este in om ca un centru in care se afla unite toate simturile precum si toate puterile trupului si ale sufletului. Inima este un centru care are trei insusiri: centru firesc, centru suprafiresc si centru afara de fire.

Ochiul inimii

Triod, Marti dimineata în a patra saptamana a Postului:

Cel ce ai deschis cu cuvantul ochii celui orb din nastere, deschide inca si ochiul inimii mele cel orbit, ca sa vad lumina poruncilor Tale, Hristoase, in veci!

Maniati-va, dar nu gresiti!

1. Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m-ai desfatat! Milostiveste-Te spre mine si asulta rugaciunea mea.
2. Fiii oamenilor, pana cand grei la inima? Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?
3. Sa stiti ca minunat a facut Domnul pe cel cuvios al Sau; Domnul ma va auzi cand voi striga catre Dansul.
4. Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, in asternuturile voastre va caiti.
5. Jertfiti jertfa dreptatii si nadajduiti in Domnul.
6. Multi zic : "Cine ne va arata noua cele bune?". Dar insemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne!
7. Dat-ai veselie in inima mea, mai mare decat veselia pentru rodul lor de grau, de vin si de untdelemn ce s-a inmultit.
8. Cu pace, asa ma voi culca si voi adormi, ca Tu, Doamne, indeosebi intru nadejde m-ai asezat.

Inima dreapta si neadormita

Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mantuieste pe cei drepti la inima. (Psalmul 7, 10)

Stapane atotputernice si necuprins, Putere incepatoare de lumina si nepatrunsa, Parintele Fiintei celei ipostatice si Purcezatorul Duhului Tau Celui de o putere, Care pentru indurarile milostivirii si pentru negraita bunatate nu ai trecut cu vederea firea omeneasca cea cuprinsa de intunericul pacatului, ci dumnezeiestile lumini ale sfintelor Tale invataturi le-ai stralucit in lume mai intai prin lege si prin prooroci, iar mai apoi prin Insusi Fiul Tau Cel Unul-Nascut, Care ai binevoit sa ne rasara noua trupeste si la stralucirea luminii Tale sa ne povatuiasca; fie urechile Tale luand aminte la glasul rugaciunii noastre si ne daruieste noua, Doamne, cu inima neadormita si treaza sa petrecem toata noaptea vietii acesteia asteptand venirea Fiului Tau si Dumnezeului nostru, Judecatorul tuturor, nu culcati si dormind, ci priveghind si cugetand la lucrarea poruncilor Tale sa ne aflam, si intru bucuria Lui impreuna sa intram, unde este glasul cel neincetat al celor ce praznuiesc si nespusa dulceata a celor ce privesc frumusetea fetei Tale celei negraite. Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui Celui fara de inceput, impreuna si Unuia-Nascut Fiului Tau si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin ! (Rugaciunea de la sfarsitul Catismei intai)

Inima este centrul firesc

din Sfantul Nicodim Aghioritul - Paza celor cinci simturi:
Inima este centrul firesc deoarece ea se zideste prima dintre toate madularele trupului. Asa zice si Marele Vasile: "Natura face intai inima, inima ia de la natura structura sa in raport cu fiinta pe care are s-o alcatuiasca, pentru ca trupul se tese imprejurul inimii, potrivit legilor proprii care stau la temelia diferitelor forme si marimi ale fiintelor"(P.S.B. 17, Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmul 1, p.185). Tot aceasta este si parerea tuturor medicilor, care spun ca inima este in mijlocul pieptului, dar este aplecata catre partea stanga. De aici se trage concluzia ca inima, atata dupa rolul pe care il are, cat si dupa locul pe care il ocupa- cel din mijloc-, este centrul intregului trup. De aceea nu numai ca se zideste mai intai de toate madularele, ci si moare la urma tuturor. Ea este scaunul, radacina, inceputul si izvorul tuturor puterilor naturale ale trupului - al celor firesti, hranitoare, crescatoare, vietuitoare, simtitoare, manioase, poftitoare si al celorlalte - si ale sufletului - rationale, cuvantatoare si voitoare.

Dorinta

Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ O harfa divină să cânţi Tu în ea,/ În corzile-i sfinte să sune mai lin /Acordul iubirii măreţ şi senin./ Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ Cădelniţă sfântă să ardă în ea,/ Tămâia iubirii cu focul ceresc /Ca pururi prin lume, iubind, să trăiesc. / Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ Epistolă vie să scrii Tu în ea, /Cuvântul iubirii plăcut şi duios /Să-ndemne pe-oricine spre cerul frumos. /Să faci, o, Iisuse, din inima mea/ Biserică sfântă să stai Tu în ea,/ Podoaba iubirii cu duhul ei blând/ S-o facă frumoasă oriunde, oricând. /Să fie, Iisuse, şi inima mea, /Să fie într-una ca inima Ta/ Izvor de iubire, de milă, de har, /Mereu tot mai plină pe-al jertfei altar. (Traian Dorz)

Donatorii de citate

Sunt convinsa ca va numarati printre cei care au cititul printre pasiuni. Cand intalniti cuvantul inima in cartea citita, puneti un semn si cand aveti timp transcrieti citatul respectiv. Mi-l puteti lasa la comentarii, mentionand autorul si cartea.

In lecturile mele din aceasta perioada am intalnit foarte des acest cuvant si m-am gandit ca dam prea putina importanta, de cele mai multe ori, acestui organ prin care Dumnezeu ne mentine in viata.

Up date, apar donatorii:

babylenuta spunea...

Dumnezeu judeca faptele dupa intentiile lor. Caci zice: ''Sa-ti dea tie Domnul dupa inima ta''. (Marcu Ascetul)

Sara spunea...

”Şi plânse şi ea şi pentru o clipă toţi plângeau, iar în lacrimile acestea pe care le vărsau împreună, ea bogată, ei săraci, se topiră deodată disperarea şi amărăciunea care ard inima oprimatului. Oh! Voi cei ce vizitaţi pe nenorociţi, ce bine ar fi dacă aţi şti mângâierea ce aduce inimilor acelora o lacrimă vărsată într-o clipă de adevărată simpatie, mângâiere ce nu o poţi aduce cu aurul ce-l dăruieşti cu inima împietrită...”
Coliba unchiului Tom - Henriette Beecher Stowe

Mariana spunea...

"Din inimă izvorăşte dragostea sau ura, înţelepciunea sau prostia, curăţia sau noroiul, viaţa sau moartea. Dacă credinţa vreunui creştin se află înlăuntrul inimii, atunci credinţa sa este putere de neburuit întru el. O astfel de inimă dă şi limbii putere să vorbească convingător. Căci limba este vestitoare ori a unora, ori a altora, ori vestitor credincios al cămării cu mărfuri de aur din inimă, ori vestitor mincinos al unei dughene scăpătate." Sfântul Nicolae Velimirovici - Prin fereastra temniţei

Sara spunea...

" Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii." "Micul prinț" - Antoine de Saint Exupery

Alexut spunea...

[...] inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. [...]
David, Ps. 50


Trimiteţi un comentariu
Mariana

"Fericirea nu vine niciodată prin cec sau prin cont. Poţi să cumperi distracţie sau să plăteşti organizarea timpului liber, dar o inimă mulţumită, liberă, care dăruieşte bucuria pentru tot ce are nu poţi să cumperi, niciodată şi nicăieri. Este de nepreţuit!" Phil Bosmans - Cuvinte pentru a fi om
7 aprilie 2011, 20:48


O mare rugaminte

Cand pleci de pe blogul meu, te rog, ia si inima cu tine! Aseaz-o si pe blogul tau cu trimitere spre Darul din inima noastra.

Promotori:

Alina: http://pauza-de-ceai.blogspot.com/

Ortodoxia Tinerilor: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/

Un copil: http://tacereinima.blogspot.com/

Corina: http://dinaltezari-corina-corina.blogspot.com/

Sara: http://sarabesleaga.blogspot.com/

Mariana http://laportilecerului.blogspot.com/

De la inima cuvintelor, la inima oamenilor

Periodic, acest cuprins, din care ajungeti la citate inimoase, va fi imbogatit cu noi citate.
Click pe fiecare rand: