miercuri, 19 decembrie 2012

Darurile Duhului Sfant

din  Fundamentul liturgic al Sfintelor Scripturi in teologia patristica de Diac. Conf. Dr. Ioan Caraza

In Hristos, harul Duhului Sfant, nu este nici "dulcegarie", nici "sare amara", necomestibila, ci este ca "vinul nou" pentru "burdufuri noi" (Lc. 5,36-39); este ca untdelemnul bucuriei si al nadejdii in candela sufletului; este botezul cu Duhul Sfant. Prin slobozenia pe care o da adevarul in Hristos, Duhul Sfant da daruri oamenilor, "talanti", care se inmultesc tot prin puterea Duhului, prin rugaciunea si privegherea omului. Fiecare are talanti de la Hristos dupa puterea sa si fiecare cu mintea sa poate sa puna cu intelepciune in lucrare ceea ce a pus Dumnezeu in inima, dar poate sa le si neglijeze daca isi inabusa glasul constiintei: darurile pot fi folosite in mod egoist, lumina poate fi pusa "sub obroc" (Mt. 5,15), "talantul poate fi ascuns in pamant" (Mt. 25,25). Insusi termenul de "dar" arata ca lucrul daruit nu este propriu, ci provine de la un donator, care prin aceasta a umplut inima primitorului. Iar inima plina se comunica, "Lumina" lumineaza, nu se pune sub obroc: "In dar ati luat, in dar sa dati" (Mt. 10,8) este indemnul Mantuitorului. "Darul" inteles in cele ale lui Dumnezeu este nume propriu al Sfantului Duh si are sensul de a darui ceva, fara a se cere inapoi, singurul motiv al donatiei fiind "iubirea", caracteristica esentiala a Duhului Sfant. Sfantul Duh se numeste "dar" si este "dar", asa cum spune Mantuitorul femeii samarinence despre Sine Insusi: "Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce iti zice: Da-mi sa beau! ai fi cerut de la El si ti-ar fi dat apa cea vie" (Ioan 4,10).
Darul Duhului Sfant este al inimii si nu se primeste numai acolo unde inima se indoieste: "Dreptul din credinta va fi viu, iar de se va indoi cineva, sufletul meu nu va avea bunavointa intru el" (Evrei 10,38). Pentru a nu ascunde darul inimii si a nu pune lumina sub obroc, Mantuitorul a spus: "Celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere" (Lc. 12,48). Ca Cel ce este "stiutorul inimilor", El a aratat, ca in inimi este taina Imparatiei lui Dumnezeu care-si are legea ei: "Celui ce are i se va mai da si-i va prisosi, iar celui ce nu are i se va lua si ceea ce i se pare ca are" (Mt. 25,29). "Vita care aduce rod o ingrijeste, ca si mai multa roada sa aduca" (Ioan 15,2). Este o situatie asemanatoare cu cei care asculta Cuvantul lui Dumnezeu, care este cheia inimilor, a Imparatiei lui Dumnezeu si a darurilor Duhului Sfant, dar care, nepunandu-l in lucrare, ajung ca cei care-si zidesc casa lor pe nisip (Mt. 7,26), care zidesc numai cu mintea lor, nesocotind inima, si carora, de aceea, numai "li se pare ca au ceva".
Darurile au ca izvor Duhul Sfant al lui Dumnezeu prin Cuvantul Mantuitorului Hristos si au ca scop zidirea Bisericii: "Cautati sa prisositi in ele spre zidirea Bisericii", este indemnul Sfantului Apostol Pavel (1 Cor. 14,12). Darurile Duhului Sfant trebuie folosite mai ales din iubire, care este mai presus de toate, dupa cum ne incredinteaza tot Sfantul Apostol Pavel: "De as grai in limbi omenesti si ingeresti... de as sti toate tainele si stiinta... de as avea credinta, cat sa mut si muntii... de as da trupul meu sa-l arda si dragoste nu as avea, nimica nu sunt... de nici un folos nu-mi este" (1 Cor.13,1-3). De aceea, cel daruit de Dumnezeu trebuie sa nu cugete despre sine lucruri mari si sa nu dispretuiasca pe cel inzestrat cu mai putin, sa nu rusineze si sa nu vorbeasca de rau pe nimeni, caci "suntem unii altora madulare" (Ef. 4,25; 1 Cor. 12,12-0)39).
Credinta alipeste inima omului de Dumnezeu si-l face in Hristos un singur duh cu El. Iar aceasta iubire de Dumnezeu "din toata inima" (Mt. 22,37), care aduce asemanarea cu Dumnezeu, duce la "iubirea de aproapele ca de sine insusi" (Mt.22,39). Iubirea de Dumnezeu este "taierea imprejur a inimii" si de aici izvoraste comuniunea cu semenii. In aceasta inima renascuta prin pocainta, ca si pasarea Phoenix din cenusa sa proprie, sadeste Dumnezeu darurile Sale duhovnicesti dupa masura credintei fiecaruia: "Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh... Unuia i se da prin Duhul Sfant cuvant de intelepciune, iar altuia dupa acelasi Duh cuvantul cunostintei. Unuia i se da intru acelasi Duh credinta, iar altuia darurile vindecarilor, intru acelasi Duh. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie, unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia talmacirea limbilor" (I Cor. 12,4,8-11).
Darurile duhovnicesti, sau energiile harului divin, sunt urmarea nasterii de sus a crestinului prin Taina Sfantului Botez. Botezul constituie in viata crestinului o pecete a Duhului Sfant, asa cum a fost pecetluit si Hristos de catre Dumnezeu Tatal (Ioan 6,27). Prin El, crestinii devin "oameni duhovnicesti" intru asemanarea chipului lui Hristos, devin "temple ale Duhului Sfant" (1 Cor.6,19); devin acea "semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunata" (1 Petru 2,9). Este o preotie care aduce "jertfe duhovnicesti bineplacute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos" (1 Petru 2,5), adica traieste si rodeste darurile Duhului Sfant. Ele sunt in viata crestinului jertfe bineplacute lui Dumnezeu, "mireasma a vietii spre viata" (2 Cor.2,16). Deci, harul, precum si toate darurile care sunt impartasite prin Duhul Sfant nu sunt altceva decat bunurile sau binefacerile ce se cuprind in natura indumnezeita in Hristos a fiecaruia prin lucrarea Sfantului Duh, al carui rol este acela de a face personale si proprii energiile si darurile lui Hristos, care sa apropie de asemanarea cu El. "Dupa asemanarea cu El - scrie Sf. Chiril al Alexandriei - suntem si noi jertfe sfintite, intrucat am murit pentru pacat, care a fost omorat in noi si traim lui Dumnezeu viata cea intru sfintenie".
Dumnezeu Tatal ne recunoaste si pe noi ca fii ai Sai dupa unirea noastra cu Hristos prin Botez, si ne face partasi bunavointei Sale prin Duhul Sau Cel Sfant. Nicolae Cabasila spune ca, dupa impacarea cu Dumnezeu prin Sfintele Taine, niciuna din binefacerile Sale catre noi nu ne vin decat prin Hristos; dar pe acest Mijlocitor nu-L putem gasi, nici nu putem ajunge in legatura cu El si nici nu ne putem impartasi de darurile Lui, decat pe calea Sfintelor Taine, care ne inrudesc cu sangele Lui si ne fac partasi la darurile pe care ni le-a adus prin Intrupare; prin Taina Mirungerii, Duhul Sfant face cugetul biruitor peste patimi, mai mult decat virtutile naturale, il face iubitor de oameni, drept, intelept, cu atat mai mult, cu cat unele fapte rele nu sunt numai opera omului, ci a duhurilor rele; Duhul Sfant intareste credinta si se roaga impreuna cu noi rugaciunea care strabate cerurile; El este Duhul intelepciunii si al intelegerii, al sfatului si al puterii, al bunei credinte si al temerii de Dumnezeu, dar toate aceste daruri nu servesc la nimic daca nu ne straduim sa conlucram cu Duhul; este nevoie de o stradanie neintrerupta si de priveghere, daca vrem sa avem un folos pentru suflet din Taina Mirungerii, caci stim ca acestei conlucrari ii datoreaza viata aleasa cei ce se disting prin dragoste, prin curatia vietii, prin pilda lor minunata de smerenie sau de bunavointa, ca si cei ce au darul proorociei sau al tamaduirilor. (din  Fundamentul liturgic al Sfintelor Scripturi in teologia patristica de Diac. Conf. Dr. Ioan Caraza)


vineri, 29 iunie 2012

Inima milostiva

 „Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, nu aţi fi osândit pe cei nevinovaţi." Aşadar, pentru a ne izbăvi de păcatul osândirii, trebuie să dobândim inimă milostivă. Inima milostivă nu judecă nu numai încălcările părelnice ale legii, dar nici pe cele învederate tuturor, în loc să judece, ea compătimeşte, şi mai degrabă va plânge decât să mustre. Cu adevărat, păcatul osândirii e rodul unei inimi nemilostive, care se bucură de răul altuia şi află desfătare în înjosirea aproapelui, în prihănirea numelui acestuia, în terfelirea cinstei lui. Această faptă este ucidere de om şi este săvârşită în duhul celui care e ucigaş de oameni dintru început. Aici se alătură clevetirea, care e din acelaşi izvor: căci diavolul de aceea se şi numeşte diavol - întrucât cleveteşte şi răspândeşte pretutindeni clevetirea. Grăbeşte-te să trezeşti în tine mila îndată ce îţi vine reaua dorinţă de a judeca şi cu inimă plină de milă să cazi apoi cu rugăciune la Dumnezeu, ca El să te miluiască şi pe tine: nu doar pe cel pe care ai vrut să-1 osândeşti, ci şi pe tine însuţi, care poate că ai mai multă nevoie de milă decât el - şi ispita cea rea are să piară.(Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an)

vineri, 25 mai 2012

Inima sa nu se tulbure

Sfânta Evanghelie după Ioan, Cap. 14, 1-10
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=14
1. Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.
2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.
4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi pe El şi L-aţi şi văzut.
8. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.
9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui.

joi, 24 mai 2012

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Sfânta Evanghelie după Marcu, cap 16, 9-20

9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.
10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau.
11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.
12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină.
13. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,
18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.
19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.
20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.

vineri, 20 aprilie 2012

Izvor de sanatate sufleteasca si trupeasca

O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, către tine tindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă, vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră cea împietrită, depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat: Aliluia! (Acatistul Izvorul Tamaduirii)

http://www.sfantulnectarie.ro/HTML/MENIU%20STANGA/ACATISTIER/acatistizvorultamaduirii.html

vineri, 6 aprilie 2012

Oare cum mă va afla Învierea Domnului Hristos în acest an?

Matei 21, 23-27: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=21

Ne putem şi noi întreba aşa ca fariseii din Evanghelia de astăzi: "Cu ce putere" Domnul Iisus Hristos le face pe toate? Cu ce autoritate ne-a poruncit să postim şi să ne rugăm? La aceste întrebări răspundem folosindu-ne de cuvintele divine ale Domnului Hristos: "Demonii nu ies decât cu post şi cu rugăciune". Înmulţind rugăciunea, găsim rostul postului, înmulţind postul aflăm sprijin şi răspuns la rugăciunile noastre. În post căpătăm putere să luptăm cu scăderile şi păcatele care vin în această viaţă. Pe lângă post şi rugăciune, este necesar să mai adăugăm şi alte fapte bune. Postul şi rugăciunea ne îndeamnă să participăm la Sfânta Liturghie, să ne spovedim sincer şi cu părere de rău pentru păcatele săvârşite. Astfel, în inima fiecărui creştin se zidesc pacea şi bucuria divină. Multe şi înălţătoare sunt satisfacţiile duhovniceşti pe care ni le oferă postul şi rugăciunea. Să ne întrebăm: Oare cum mă va afla Învierea Domnului Hristos în acest an? (Pr. D. Păduraru in Ziarul Lumina)

http://www.ziarullumina.ro/articole;1921;1;70789;0;Evanghelia-zilei-Oare-cum-ma-va-afla-Invierea-Domnului-Hristos-in-acest-an.html

joi, 16 februarie 2012

Rugaciunea are puterea de a vindeca

Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. (din Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, cap 5, 13-16)

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=30&cap=5

miercuri, 15 februarie 2012

Să mai râdem un pic

Împietrirea inimii este o mare problemă. Că acolo e locul unde trebuie să fie Dumnezeu cu dragostea lui. Ori noi, în disperare şi frică, închidem prin tristeţe orice portiţă prin care ar putea pătrunde un pic de lumină şi veselie. Fericirea sau veselia reprezintă medicamentul prin care putem îndepărta tristeţea de pe chipul nostru. Nu degeaba a spus „bucuraţi-vă”. Pentru că a ştiut că oamenii se vor poticni din frică, frica de a alege ce e bun, frica de viaţă, frica de moarte. Ba merge mai departe şi întăreşte cuvântul taman pentru cei mai încercaţi şi zice că, fericiţi sunt cei săraci cu duhul, cei ce plâng, cei blânzi, cei ce flămânzesc şi însetează, cei milostivi, cei curaţi cu inima, cei ce sunt făcători de pace, cei prigoniţi şi ocărâţi. Dacă ei, cei ce suferă fără să aibă vină, sunt fericiţi, cu atât mai mult noi, cei ce suntem degrevaţi de aceste stări uneori, trebuie să ne îmbrăcăm cu veselia.(...) Vreau să vă spun doar că trebuie să evităm tristeţea spre a face loc bucuriei. Chiar Mântuitorul zice "acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră sa fie deplină" Ioan 15-11. Veselia, bucuria, fericirea reprezintă împlinirea inimii şi vindecarea sufletului. Eu, văd acest lucru mereu în ochii copiilor. Mult mai rar în ochii adulţilor. Să mai râdem un pic. E loc de primăvară în sufletul nostru.(din pr.Victor, Să mai râdem un pic)

http://preotvictor.blogspot.com/2012/02/sa-mai-radem-un-pic.html

luni, 6 februarie 2012

Rugăciunea din inimă curata, aduce pace, bucurie şi bunătate lăuntrică

...rugăciunea reprezintă nu numai un mijloc duhovnicesc de comunicare şi de comuniune cu Dumnezeu, ci şi, aşa cum subliniază Sfinţii Părinţi, începutul descoperirii prin credinţă a milostivirii şi iubirii dumnezeieşti pentru noi.

În acelaşi timp, pilda vameşului şi fariseului ne mai învaţă că nu trebuie să fim egoişti în rugăciune. Rugăciunea din inimă şi pentru semenii noştri - mai ales când aceştia sunt în suferinţă şi în necaz, sau pentru rezolvarea problemelor comunităţii căreia îi aparţinem sau ale lumii - este bineplăcută lui Dumnezeu. Credinţa şi încrederea că putem veni prin rugăciune în ajutorul semenilor noştri fac să sporească în noi dragostea şi recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu şi să aducă în inimile noastre pace, bucurie şi bunătate lăuntrică. Cu atât mai mult în anul acesta, 2012, proclamat de către Sfântul Sinod ca "Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română", avem şansa să înţelegem mai bine semnificaţia profundă şi importanţa acestei Sfinte Taine (rugăciuni pentru sănătate sufletească şi trupească însoţite de ungere cu undelemn sfinţit, Taină în strânsă legătură cu Tainele Spovedaniei şi Euharistiei şi participarea la Sfânta Liturghie). În acelaşi timp, avem posibilitatea să medităm la importanţa rugăciunii pentru noi şi semenii noştri ca manifestare firească a relaţiei noastre cu Dumnezeu şi a dimensiunii comunitare a credinţei noastre.

În concluzie, Dumnezeu aşteaptă de la noi rugăciune smerită, sinceră, stăruitoare, făcută din inimă curată, urmând permanent îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: "... şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi" (Mt. 21, 22).(Pr. Constantin Stoica, Ce aşteaptă Dumnezeu de la noi în rugăciune)

http://www.ziarullumina.ro/articole;1860;1;68847;0;Ce-asteapta-Dumnezeu-de-la-noi-in-rugaciune.html

marți, 31 ianuarie 2012

Un sfat pentru inceperea zilei

Încă de dimineaţă, să faci trei mătănii sau închinăciuni şi să dai slavă lui Dumnezeu, Sfânta Treime, că eşti vie şi să te aşezi sub protecţia Lui! Apoi să te speli şi celelalte şi apoi să-ţi faci rugăciunile de dimineaţă. Cât de puţin, dar neapărat! La sfârşitul rugăciunii să ceri ca în timpul zilei, la momentul potrivit, să-ţi faci canonul. Apoi, când te aşezi pentru canon să faci iarăşi trei mătănii sau închinăciuni şi să ceri putere să-ţi faci canonul şi să-ţi fie acesta spre tămăduirea sufletului şi bucuria inimii. (Maica Siluana)

http://femeiacrestina.blogspot.com/2012/01/cum-sa-ti-incepi-ziua.html

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Inima sincera, luminata, vie

Ni se intampla uneori in timpul rugaciunii, acasa sau la biserica, sa ne cuprinda un fel de slabiciune a sufletului si a trupului; sufletul ni se face atunci neputincios, rece, neroditor, ca un templu pagan pustiu si desert. Dar indata ce ne incordam inima intr-o rugaciune sincera, indreptandu-ne-o catre Dumnezeu impreuna cu mintea, cu o credinta vie, indata sufletul prinde viata, se incalzeste, devine roditor. Si ne cuprinde deodata, o stare de pace, de usurare, de umilinta, un foc launtric sfant; incep sa ne picure din ochi lacrimi si sa ne para rau din tot cugetul ca L-am maniat pe Stapanul Cel Preabun cu pacatele noastre. Cata lumina in inima si in minte, ce bogat suvoi de apa vie ne inunda inima, putand sa se reverse de acolo nestanjenit, in cuvinte rostite sau scrise cu condeiul ori cu creionul pe hartie! Pustiul din suflet incepe sa infloreasca precum un crin o data cu venirea Domnului in inima. De ce oare nu ne indreptam mai des sufletele spre Domnul? Cata pace si cata liniste ne pregateste Domnul in locasurile Sale! “Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se tem de tine“ (Psalmul 30,20). (Sf. Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos)
http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6029-avem-oare-nevoie-de-rugciuni-fctoare-de-minuni

vineri, 27 ianuarie 2012

Cum sa ne rugam

Cuvintele rugaciunii trebuie rostite cu convingere, din toata inima. Cand va rugati seara, nu uitati sa aratati, in rugaciunea catre Duhul Sfant, cu toata sinceritatea si cu zdrobire de inima, pacatele in care ati cazut in timpul zilei. Prin cateva clipe de pocainta fierbinte, Duhul Sfant va va curati de toata intinaciunea, mai alb decat zapada va va albi, din ochi va vor picura lacrimi de curatire a inimii, acoperiti veti fi cu haina adevarului lui Hristos, uniti cu El, cu Tatal si cu Duhul Sfant.(Sf. Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos)

http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6029-avem-oare-nevoie-de-rugciuni-fctoare-de-minuni

joi, 26 ianuarie 2012

Inima trebuie trezita mereu pentru rugaciune

Inima trebuie trezita mereu pentru rugaciune, altminteri se va usca de tot. Dragoste de Dumnezeu, sinceritate, firesc, iata calitatile de care nu trebuie sa se lipseasca rugaciunea. Sa ne rugam in duh, fiindca Dumnezeu nu este trup, ci duh. Sa ne rugam adevarat, nu fatarnic, fiindca Dumnezeu este Adevarul. Tot asa si in rugaciunile catre sfinti. Sa nu-i chemam doar cu gura, fiindca ei nu mai au gura, nu mai au glas, nu mai au nimic din cele ale trupului, ci cu inima, cu suflet fierbinte si atunci ne vor auzi, fiindca ceea ce se aseamana, se aduna. Nu carnea si sangele vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu, ci duhul curat, arzand de iubire de Dumnezeu.(Sf. Ioan de Kronstadt, Viata mea in Hristos)

http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6029-avem-oare-nevoie-de-rugciuni-fctoare-de-minuni

vineri, 20 ianuarie 2012

Umple de bucurie inima mea, Fecioara

Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup.


Sa nu intorci fata ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioara, care ai nascut pe Hristos, Cel ce a sters toata lacrima de pe fata tuturor.


Umple de bucurie inima mea, Fecioara, ceea ce ai primit plinirea bucuriei si ai pierdut grija pacatului (din Paraclisul Maicii Domnului)


http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/paraclisul-prea-sfintei-nascatoarei-dumnezeu-72536.html

joi, 19 ianuarie 2012

Cai parcurse de catre sfinti

Si multe sunt caile spre pocainta. Mai intai trebuie sa ne pocaim de pacatele noastre. A doua cale este sa iertam aproapelui greselile. A treia este rugaciunea, cea din toata inima inaltata. A patra este sa dam milostenie. A cincea este gandul cel smerit. Deci, sa nu ne lenevim, ci, in toate zilele, prin toate acestea sa umblam, ca foarte placute sunt caile acestea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin. (Invatatura a fericitului Macarie,din Proloagele zile de 19 ianuarie)

http://ortodoxism.ro/proloagele/ianuarie/Proloage19Ian.shtml

miercuri, 18 ianuarie 2012

Iertarea şi uitarea sunt răzbunările omului nobil

Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre. (Marcu 11, 22-26)

http://www.ziarullumina.ro/articole;1842;1;68040;0;Evanghelia-Iertarea-si-uitarea-sunt-razbunarile-omului-nobil.html

miercuri, 11 ianuarie 2012

Sublimul suferintei

Eu sunt bolnav de atâţia ani, dar nu sunt supărat, nu sunt trist. Sunt un om sociabil, vorbesc cu toată lumea, iubesc natura, iubesc lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a dat. Suferinţa este un dar. Un dar împlinit prin harul pe care îl primim de la El. (...) Eu sunt cu Dumnezeu oriunde, în orice clipă. Şi să ştiţi, Dumnezeu are chip: chipul meu, al dumneavoastră şi al tuturor.

Am făcut pneumonie de două ori. Am probleme cu rinichii. Am probleme cu inima, cu multe. Dar totuşi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare răsărit şi pentru fiecare apus de soare. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot. Azi, m-a luat unul în spate şi m-a scos afară să mă plouă. Şi i-am spus: "Lasă măi să mă plouă pentru că ne spălăm de păcate"." (Gheorghe Petreuş, omul care trăieşte sublimul suferinţei)

http://www.ziarullumina.ro/articole;1835;1;67720;0;Gheorghe-Petreus-omul-care-traieste-sublimul-suferintei.html

luni, 2 ianuarie 2012

Haine noi la inceput de an

"Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; şi fiţi mulţumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. " (din Cap.3 Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel, 12 -16)

duminică, 1 ianuarie 2012

Cuvânt la Anul Nou

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe”.

Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. (Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la duminici si sarbatori)