luni, 17 octombrie 2016

Copiii se nasc intai in inimile parintilor


Slava Domnului pentru toate!
La multi ani, tata si mama

Mamico, daca te uiti prin calendar, vei observa ca la marile sarbatori, a doua zi dupa sarbatoare, sunt praznuiti si cei care au contribuit la fericitul eveniment.

Prin analogie un pic inversata, m-am gandit ca voi nefiind inca trecuti in calendar, dar fiind desavarsiti contribuitori la nasterea copiilor vostri, sa consideram sarbatorirea voastra astazi.

Si pentru ca saptamana trecuta m-ai criticat in fata librariei, ca nu mai scriu ca pe vremuri, m-am rugat sa fiu in stare, macar de ziua voastra, sa scriu ceva mai acatari.

N-a fost nevoie sa scriu, pentru ca am auzit ceva minunat; am repetat pana acasa si acum reproduc din memorie:

“Cand intalnesti o persoana, intai ii vezi trupul, care este frumos sau urat, apoi ii cunosti mintea, care este fie proasta de da in gropi, fie mandra si semeata de nu isi vede lungul nasului, fie, in rarele cazuri, cuminte. Daca ramai agatat cu privirea de trupul sau de mintea celui intalnit, tragand concluzii pripite, risti sa pierzi intalnirea cu sufletul acelei persoane.

Sufletul este ceva minunat, care oricat de murdar ar fi, oricat de impovarat de mandrie si greseli, tot mai are o mica stralucire, daca omul respectiv recunoaste Puterea Creatorului sufletului Sau.

Sufletul este legatura dintre Dumnezeu si om.  Sufletul omenirii porneste din Dumnezeu si calatoreste in lume prin oameni, si daca reusim sa il pastram curat, suntem la locul si la momentul potrivit mereu.

Sufletul este cel de care trebuie sa avem grija, inainte de a avea grija de trup si de dobandirea informatiilor, pentru ca un suflet curat are puterea de a picta frumusetea pe chipul omului, de a darui sanatate trupului si intelepciune si cunoastere mintii.

Cand intalnesti o persoana, priveste-i culoarea ochilor. Singurele ganduri, privind culoarea ochilor sunt ganduri bio, care te poarta spre seninul cerului, spre verdele padurii, spre blandetea caprioarelor, spre absolut. In felul acesta, nu vei vedea nici un defect fizic. Iar daca vorbele interlocutorului nu sunt tocmai potrivite pentru auz, gandeste-te ca poate a avut si el un moment greu si fiindu-ti mila de sufletul acelui om, plangi un pic pentru el, la fel cum ai plange pentru tine.

In cele din urma, vei intelege, la un moment dat ca ai plans chiar pentru tine, pentru ca de fiecare data cand intalnim un om, ne intalnim cu propriile noastre defecte sau calitati, dar fiind egoisti, nu observam ca dincolo de privirea celui intalnit, suntem noi insine.”

Eram pe strada si un baiat ii explica unei fete cum sunt intalnirile dintre oameni. Mi-ar fi placut sa merg mai mult in urma lor si sa ascult cat de frumos vorbea el si cat de indragostita asculta ea.

I-am depasit si mi-as fi dorit sa le vad chipurile. Mi-a fost rusine sa ma intorc si sa-i privesc.

Dar de fiecare data cand ma voi intalni cu voi, imi voi aminti si de ei. Am rascolit prin memorie si mi-am amintit ca si noi eram asa la varsta lor.

Fericitilor! Cu copii adolescenti, sunteti si voi adolescenti! Bucurati-va! Bucurati-va! Bucurati-va!

Si cu doi parinti intelepti, si adolescentii vostri sunt pe drumul  intelepciunii si al cunoasterii, care vorba tanarului din randurile de mai sus, trebuie sa fie mai intai legate de propriul suflet, darul Lui Dumnezeu, pentru om.

din Scrisoarea  unei femei catre prietenii ei

Niciun comentariu: